I'm not a bitch!

3. Sărut Și Adevăr

Întotdeauna era pe grabă. Din nou întârziase șoferul. Se resemnase cu ideea că, până nu primește permisul va întârzia în fiecare zi. Mama lui ii controlează încă viața. Ajunge sa facă ce vrea ea. Își amintește discuția de dimineață cu ea. Se improptește de peretele liftului.

"-Încearcă sa pui mana pe fata aia. E cea mai bună oportunitate.
-Mamă, scuză-mă dar ești nebuna.
-Poate sunt nebuna, dar asta ne poate aduce bani. Știu ca o poți cuceri. Doar semeni cu mine.
-Lasă-mă cu ideile tale de femeie de doi bani."

Cam aia a fost discuția lor. Dar ii stricase toată starea. Da, este adevărat ca se aseamănă cu planul lui, dar nu vrea sa se căsătorească cu ea. Vrea doar sa o scoată din ecuație. Atât. Apasă brusc pe butonul de coborâre. Are nevoie sa se descarce și nu o poate face aici, pe angajați. Iese și merge spre mașina lui, îl scoate pe șofer afară și pornește în tromba. Merge spre casa lui. E cadou de la tata lui când împlinise 20 de ani. Dar mama lui nu știe de existenta ei. Sigur ar fi vândut-o, deoarece valoarea acesteia era enorma. Deschide poarta și parcă, intrând în casa. Telefonul începe sa sune și privește nefiind decis dacă sa răspundă sau nu, dar într-un final, răspunde și pune telefonul la ureche.

-Da, Lisa

-Domnule, unde sunteți?

-O sa ajung târziu. De ce? S-a întâmplat ceva?

-Pai, Jennie... Pardon, doamna Jennie, face reguli și schimbări în firma. Și am considerat ca trebuie sa va anunț.

-Trimite-mi numărul ei, te rog, spune în timp ce își da cu mana prin păr nervos.

-Bine, domnule

-Stai. Defapt îți trimit o adresă la care sa ii spui sa meargă ca aici sunt nu știu ce investitori și ca eu nu sunt și trebuie sa meargă cineva sa se întâlnească cu ei. Ii spui sa intre și sa coboare la subsol. Ca e o întâlnire mai...ciudată.

-Da, aștept adresa, spune Lisa închizând

Trimite adresa și coboară la subsol, unde se schimbă și își pune mănușile pe mâini. Da, avea o sala dotată și pusa la punct de el. Era pasiunea lui, dar ascunsă. De când a fost mic a fost obligat sa trăiască fără pasiuni. Doar învățat, învățat și iar învățat. Începe sa lovească sacul de box cu agresiune, vărsându-si toate frustrările și supărările asa. Își amintește toate certurile cu părinții lui. Când a vrut sa meargă la școala de dans. Sau când a vrut să facă ore de canto. Avea doar 14 ani. Și a trebuit sa și îngroape toate astea deoarece a fost refuzat de a lui cu severitate. A fost obligat sa devina ce a vrut mama lui. Iar aceasta îl aducea pe tatăl lui în punctul în care sa fie de acord cu ea. Se opri când telefonul ii vibra. Apasă pe un buton sa se deschidă poarta. Jennie era aici. Se șterse cu un prosop de transpirație, și se pune lângă ușă.

P. O. V Jennie

Chiar nu înțeleg ce fel de întâlnire e asta. Poarta se deschide singura, și ma uit spre casa care pare pustie. Parchez mașina, și vad mașina lui Kai. Un zâmbet îmi apare instantaneu. Se crede deștept, dar sunt pregătită. Însă avem o problema aici. Ma subestimează. Și nu-mi place. Scot cheia din contact și ma aranjez. Îmi aplic un strat de ruj. Și ies din mașină. Mă simt privită.
Intru în casă, și încerc să găsesc coborârea spre subsol. O găsesc repede, și la sfârșitul scărilor sunt așteptată de nimeni altul decât Kai. Zâmbesc ironic și merg spre el. E îmbrăcat într-un maiou gri, și mușchii ii strălucesc din cauza transpirației. Părul ii este ușor umed iar respirația ii este accelerată. Recunosc, hai că recunosc, ca arată a naibii de bine.

-Bună ziua, spun și ma aplec în mod ironic, pot să înțeleg de ce, măria ta a îndrăznit să mă facă să vin atâta drum?

Zambeste pervers și mă analizează din cap până în picioare. Se învârte în jurul meu în pas ușor.

-Puteai sa îmi spui să fac o piruetă, dacă atât de tare îți doreai sa îmi admiri minunatul corp, spun și mă întorc spre el.

-Nu mă înțelege greșit dar când vreau ceva îmi iau singur fără sa cer nimic, spune râzând ușor

-Spune de ce sunt aici

-Nu-ți place? Noi doi, o casa mare, cu pat, piscină, cu tot ce vrei tu.

Zambesc și ma duc spre el. Îl lipesc de perete și mă lipesc de el.

-Sună periculos de bine, spun în timp ce ii fac conturul buzelor cu degetul.

Când credeam că l-am șocat, îmi ia mâna și își lipește buzele de ale mele. Mi se taie respirația și nu știu cum sa reacționez. Ajung eu sa fiu lipită de perete, și "torturată". Nu știu cum, când, și de ce, dar m-am trezit că îl sărut și eu. Și era cât pe ce să scăpăm de sub control situația. Dar ne-am oprit la timp. Îmi mângâie ușor obrazul și îmi șoptește la ureche

-Data viitoare stai în banca ta, Jennie. Firma e și va rămâne a mea. Doar a mea.

-Domnule Kai, cred ca ati uitat un detaliu foarte important, spun și ma îndepărtez de el. Avem aceleași drepturi în firmă în acest moment. Așa că pot să fac aproape tot ce își dorește inimioara mea. Data viitoare, te rog, nu ma mai distrage de la lucruri mult mai importante. Va doresc o zi buna.

P. O. V Kai

Îmi ling buza și zâmbesc. Am privit-o până mi-a dispărut din vizor. Telefonul îmi vibrează în buzunar și răspund leneș.

-Da, Sehun.

-Kai, știi ca mi-ai spus tu sa caut informații despre Jennie și familia ei. Ei bine, am găsit ca n-am găsit. Pana într-un moment totul e bine. Dar Jennie nu e fiica domnului Park. Adică, nu apare asa ceva niciunde. Și e foarte ciudat ca apare brusc, de cam un an. Dar pana atunci, Jennie nu apare niciunde. Și nici informații despre ea nu găsesc. Și știi ca eu când caut chiar o fac. Dar zici ca pana acum un an nu a existat.

-Mulțumesc Sehun. În seara asta vii la mine?

-Da, trebuie să vorbim.

-Bun, bro. Ai grija, spun și închid

Îmi bag mâinile în păr și șoptesc "What the fuck, bitch. Who are you?"