I'm not a bitch!

5 Tensiune

P. O. V Kai

Îmi pun capul în mâini. Deja de o săptămână trebuie sa ii suport figura falsă în firmă. Am o singura dorință. Sa îmi bag mana în capul ei și sa o las cheală. Îmi văd reflexia în geam. Am pe față un zâmbet de om nebun. Îmi scutur capul și ma uit la ceas. E ora 2:23 noaptea. De 4 zile nu am mai dat pe acasă. Și nu am de gând sa o fac curând. Nu vreau sa îmi saboteze firma. Telefonul îmi vibrează de ceva timp. Nu ma uit cine suna, și răspund.

-Da

-Kai, unde naiba ești?

-Sunt major. Pot sa fac ce vreau fără să-ți dau ție raportul.

Închid nervos telefonul. Începe sa vibreze din nou. Las sa sune câteva minute. Mama vad ca insista nu gluma.

-Ce dracu nu ai înțeles?

-Ce ai pățit, bro? se aude vocea lui Chanyeol.

-Aaa, scuze. Credeam ca e mama. De câteva ore tot mă sună. Care-i treaba de mă suni la ora asta?

-Unde ești?

-La birou

-Încă?

-Da.

-Eu am fost la club. Și am văzut pe cineva, spune Chanyeol

-Spune repede, ca am treaba

-Pe Jennie

Mă las pe spate și îmi pun un picior pe birou.

-I-auzi, sună interesant. Trimite-mi locația. Și vino la firmă sa stai în locul meu.

-Dar, Kai..

-Acum sunt domnul șef pentru tine. Hai repede dacă nu vrei sa ramai fără loc de muncă.

-Serios? Dar cand am semnat eu ca o sa fiu disponibil 24/24?

-E și Rose în firmă, dar lasă că îl sun pe Sehun. Mersi de ajutor oricum.

-Staaaai, stai, nu închide. Vin eu, nu suni pe nimeni.

-Asa, zâmbesc mulțumit și închid.

Îmi iau cheile si ies din birou. Bat în ușă biroului lui Rose.

-Esti bine? Întreb ușor

Își ridica capul și ii vad ochii roși și parul ciufulit. Majoritatea nu știau, dar feblețea asta era persoana care ma înțelege mereu. Ma pun lângă ea și o trag în brate la mine.

-Spune ce s-a întâmplat și de ce mai ești aici.

Ma îmbrățișează strâns și trupul ii este zguduit de hohote de plâns. O las sa se liniștească. Apoi ma pun în genunchi în fața ei, și ii șterg lacrimile.

-Deci?

-Pai, nu mai am părinți, zâmbește fals

-Adică?

-Uite, îmi da niște foi.

Test ADN. Citesc și deja îmi este clar.

-Ce au zis ai tai?

-Nu știu. Le pare rău că nu am aflat de la ei.

-Ei știu ceva de părinții tăi biologici?

-Da. Dar nu vor sa îmi spună. Am și un frate, se pare.

-Ai dreptul sa ți cunosti fratele și părinți biologici. Unde stai? Dă-mi adresa și merg mâine sa vorbesc cu ei.