I'm not a bitch!

2 Dușmani Pe Față

Se așeză ușor pe scaun. Era doar a doua zi a ei în aceasta firma. Nu ii este teamă. Doar este curioasă. Se uită pe pereți, pe fereastră. Hm, ii place biroul. Acceptabil. Nimic special. Un scaun destul de masiv, un birou, iar în spatele ei, peretele era de sticlă.

P. O. V Kai

Mă îndrept spre biroul lui Jennie. Trebuie sa ii spun ce are de făcut și să îi prezint asistenta. Ii fac semn lui Rose să mă urmeze, și bat la ușă intrând.

-Bună dimineața, spun puțin prea politicos.

Se întoarce surprinsă.

-Bună, spune și își prinde capul în palme.

-Ea este Rose, asistenta ta. Am zis ca dacă tot ești șefă, sa fi șefă cu adevărat. Să nu îți iau jucăriile.

OK, bine, aici cred ca am exagerat. Dar mă satur repede să mă prefac că e bine primită. Se uită puțin bulversată la mine

-Ăm, nu înțeleg.

După care fața i se luminează și zâmbește sarcastic.

-Ah, domnule Kai, se ridica de pe scaun și se postează în fața mea.

Rose stânjenită se apleacă și iese din birou. Ii zâmbesc lui Jennie și o bat pe umăr ironic.

-Sper că o să reziști aici.

Brusc își baga piciorul sub al meu, mă întoarce și mă lipește de birou. Încerc să nu se vadă șocul pe care îl am, dar cred ca e imposibil.
Se lipește de mine și face cu degetul forme imaginare pe pieptul meu. Se uită in ochii mei, și își apropie fața de a mea oprindu-se fix înainte ca buzele noastre să facă cunoștință.

-Vezi tu, nu am pierdut niciodată în viață, și nici acum nu se va întâmpla, spune șoptit

Înainte sa apuce sa se tragă, ma învârt și schimb pozițiile, fiind ea lipita acum de birou. Ii mângâi ușor obrazul cu degetul mare, și îmi apropii gura de urechea ei.

-Se pare ca suntem doi câștigători. Dar cineva va pierde în asta. Pentru ca intodeauna exista un pierzător. Altfel nu are farmec, și te asigur că nu am de gând sa pierd.

O sărut pe păr și ies fără sa privesc înapoi. Intru la mine în birou mă așez pe fotoliu și ma relaxez. Deschid calculatoarele și încep munca.

....

Mă uit la ceas. Lucrez de 2 ore. Îmi sun asistenta să îmi aducă o cafea și ceva de mâncat. În mod normal ar trebui sa merg eu, dar lenea e prea mare ca să mă deplasez, și în plus Lisa face o cafea de nota zece. Când o sun îmi spune

-Domnul Chanyeol cere sa vă vadă

-Lasă-l sa intre și fă doua cafele atunci, spun și închid.

Mă ridic și ma pun pun în fața geamului. De aici, de sus se vede foarte bine agitația orașului. Cum oamenii aleargă sa facă cât mai mulți bani, uitând sa ofere atenție persoanelor dragi. Toți sunt dependenți de asta. Banii au pus stăpânire pe ei. Au sufletele vândute acestei lumi. Nu se deosebește nici unul. Și știu ca asa o sa ajung și eu, dacă nu mă opresc la timp. Dar deja e prea târziu cred. Odată intrat în lumea afacerilor, nu mai poți ieși. Îl simt pe Chanyeol că a intrat și mă ia de după umeri.

-Ca faci frate? Nu mai dai niciun semn de viață. Nu pui mâna pe telefon sa zici "Ce mai face oare prostu asta?". Offfffffffff, oftează și se așează pe scaun.

Mă așez în fața lui.

-Știi ca sunt ocupat. Și acum și faza cu fata asta. Am capul P-L-I-N. Toate stau pe capul meu. Dar chiar, cum ești? A mers combinația?

-Nu. Am pierdut toții bani. Și a trebui sa îmi trimită tata bani ca să pot sa ma întorc din America. Am nevoie de un loc de muncă, chiar dacă doar temporar, spune ranjind.

-Stai, stai, stai. Ce insinuezi?

-Haide, Kai, ești șef. Poți oricând sa angajezi pe cineva.

-Omule, ești nebun? Nu te pricepi în domeniul asta. Mergi la combinația ta cu mașini de cursa. Și nu îmi sta mie pe cap, te rog mult.

-Imi place sa ma joc, deci, ce e atât de greu.

-Aici nu e doar despre asta. Aici îți trebuie și gândire logică, și acesta un lucru care ție îți lipsește cu desăvârșire. Și e greu.

-Uite, dă-mi doua săptămâni, și după ma dai afară dacă nu ma descurc. Sunt plin de surprize, crede-mă.

Îmi pun fruntea în palma și oftez ușor.

-Bine, 2 săptămâni ai zis, da? Atât sa fie. Maine este prima ta zi aici.

-Mersi frate, știam ca pot conta pe tine. Dar apropo, cum merge cu Jennie. Asa parcă o cheamă, nu?

-Da. Pai merge nici cum. Adică, e mai tupeistă decât mi-am imaginat. Nu știu dacă va fi asa ușor sa o scot din ecuație.

-Te ajut eu. Știi doar ca toate se îndrăgostesc de mine.

-Nu, în asta nu te bagi, zâmbesc forțat.
Ai venit aici sa lucrezi asa că, lași femeile dacă nu vrei sa zbori de aici chiar de mâine.

Intră Lisa și pune pe masă cafeaua. Și se pune în stânga mea pregătită sa îmi spună programul.

-Nu e nevoie. Trimite-mi-l prin e-mail.

-Bine, domnule, spune și se apleacă ieșind.

Chanyeol se uita după ea și își pune mâna gânditor la bărbie. Ii dau una după cap.

-Trezirea. Am zis de ce vii aici așa că nu îți face filme cum ca asistenta mea este femeia ta.

Se uita râzând la mine.

-Ce bine ma cunoști. Dar chiar arata beton. Moama.

-Repet. Aici nu îmi vii cu din astea. Singurul pervers, care are voie sa fie asa și la serviciu sunt eu. Tu mergi și îți faci damblaua la club. Mersi de înțelegere.

-Ce dur te-ai făcut, Doamne. Eu ma duc, trebuie sa îmi fac ceva analize.

-Ești ok?

-Da, doar niște analize de rutină, nimic special.

Mă bate ușor pe umăr și iese.

-Ai grija și tu, o zi buna și ție. Mersi mersi, spun ridicând ușor glasul ca să ma audă.

Îl aud cum bufnește în râs. Ce obiceiuri de bădăran are. Beau cafeaua și ma reîntorc la munca chiar dacă stomacul meu mă anunța ca i s-a făcut dor de mâncare.