E usor sa te iubesc

Capitolul 2

* O sa scriu un capitol in mai multe capitole deoarece in carte capitolul este destul de lung. Sper sa va placa. *

Vocea imi tremura, dar am incercat sa rostesc ordinul cu cat mai multa autoritate cu putinta. I-am simtit mirosul de bere in rasuflare si ceva mai patrunzator in naduseala, si un val de greata mi s-a starnit, cazandu-mi in stomac.

Mana lui libera era din nou pe coapsa mea stanga, lasandu-si toata greutatea pe partea mea dreapta, acoperindu-ma. Picioarele imi atarnau afara din camioneta, pe usa inca deschisa. Am incercat sa-mi ridic genunchiul si sa mi-l aduc sub mine, iar el a ras la jalnicele mele eforturi. Când si-a varat mana intre picioarele mele deschise, am strigat, intizandu-mi la loc piciorul, prea tarziu. M-am zbatut si m-am zvarcolit, intai gandindu-ma sa-l dau la o parte, iar apoi, realizand ca nu ma puteam lupta cu el, am inceput sa-l implor.

- Buck, opreste-te. Te rog...esti doar beat si maine o sa-ti para rau de asta. Oh Doamne...

El si-a impins genunchiul intre picioarele mele si am simtit aerul rece pe soldul meu dezvelit. Am auzit inconfortabilul zgomot al unui fermoar, iar el mi-a ras in ureche, atunci când am trecut de la a-l implora rational la plans.

- Nu-nu-nu-nu...

Sub greutatea lui, nu puteam nici sa trag destul aer in piept cat sa tip, iar gura imi era strivita de scaun, amortizând orice protest scoteam. Zbatandu-ma zadarnic, nu-mi venea sa cred ca tipul asta pe care-l cunosteam de mai bine de un an, care nu ma tratase niciodata cu lipsa de respect toata perioada cat fusesem impreuna cu Kennedy, ma atacase in propria mea camioneta, in parcarea din spatele casei fratiei studentilor.

El mi-a tras chilotii pana la genunchi, iar intre eforturile lui de a-i da jos si reînnoitele mele eforturi de a scapa, am auzit tesatura subtire rupandu-se.

- Drace, Jackie, intotdeauna am stiut ca ai un fund grozav,dar fir-as al naibii, fato.

Mana lui si-a facut din nou loc intre picioarele mele si greutatea corpului sau s-a ridicat o fractiune de secunda- îndeajuns sa pot trage cum trebuie are in piept si sa tip. Dandu-mi drumul la incheietura mainii, si-a trantit palma peste ceafa mea si mi-a intors fata in scaunul de piele, apasand pana am tacut , aproape nemaiputând sa respir.

Chiar si liber, bratul meu stang era fara nici un folos. Mi-am sprijinit palma pe podeaua cabinei si-am impins, dar muschii mei rasuciti so durerosi nu au vrut sa asculte. Am zbierat in perna scaunului, cu lacrimile si saliva amestecunde-se sub obraz.

- Te rog, nu - te rog, nu - o , Doamne, opreste-te, opreste-te, opreste-te...