Capitolul 4

8 0 0
                                    

Vocea mea era dogita.

- Sa nu chem o salvare?

Mi-am dres glasul si am clatinat din nou din cap. 

- Nu chema pe nimeni. Nu chema politia.

A ramas cu gura cascata, uitandu-se lung la mine din capatul celalalt al banchetei.

- Ma insel eu sau tipul asta tocmai incerca sa te violeze...?

Am tresarit la hidosul cuvant.

- Iar tu imi spui sa nu chem politia?

Si-a inchis gura nervos, a clatinat din cap o data si s-a uitat din nou cu atentie la mine.

- Sau am intrerupt ceva ce n-ar fi trebuit?

Am icnit si ochii mi s-au umplut de lacrimi.

- N-nu. Dar vreau sa ma duc acasa.

Buck a gemut si s-a rasucit cu fata in sus.

- Fuuutu-i! a zis el, fara sa deschida ochii, unul dintre ei fiind oricum prea umflat pentru asta.

Salvatorul meu s-a uitat la el, cu maxilarul inclestat. Si-a lasat capul intr-o parte, apoi in cealalta, si-a rotit umerii.

- Bine. Te duc eu.

Am clatinat din cap. N-aveam de gand ca abia scapata de un atac sa fac ceva atat de stupid incat sa ma urc in masina unui strain.

- Pot sa conduc singura, am scransit eu.

Ochii mi s-au indreptat iute spre geanta, infipta intre bord si parbriz, continutul ei fiind risipit pe podea, in dreptul soferului. El s-a uitat in jos, s-a aplecat mi-a cules cheile dintre maruntisurile si obiectele personale.

- Cred ca pe-astea le cautai, inainte.

Le-a ridicat cu doua  degete, zornaindu-le, iar eu mi-am dat seama ca inca nu ma apropiasem niciun pic de el.

Mi-am trecut limba peste buze si am simtit gustul de sange pentru a doua oara in noaptea aceea. Înaintând grabita la lumina slaba a micului bec din plafon, am avut grija sa-mi tin rochia trasa in jos. Un val de ameteala s-a revarsat asupra mea, când am constientizat pe deplin ceea ce fusese gata sa se intample, iar mana mi-a tremurat când am intins-o dupa chei.

Incrutandu-se, a strans cheile in palma, lasandu-si bratul pe langa corp.

- Nu te pot lasa sa conduci.

Judecand dupa expresia lui, fata mea era un dezastru.

Am clipit, cu mana intinsa in continuare dupa cheile pe care tocmai mi le confiscase.

- Cum? De ce?

E usor sa te iubescUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum