Capitolul 5

4 0 0
                                    

Mi-a enumerat trei motive pe degete. 

- Tremuri, probabil ca efect ulterior atacului. Habar n-am daca esti intr-adevar teafara. Si probabil ai baut.

- N-am baut, m-am rastit eu. Eu sunt soferul de serviciu.

Si-a ridicat o spranceana, uitandu-se in jur.

- Pentru cine, mai exact? Daca ar fi fost cineva cu tine,  apropo, poate c-ai fi fost in siguranta, in seara asta. In schimb, ai venit in parcare, singura, fara sa dai nicio atentie la ce se intampla in jur. Cu adevarat responsabila!

Deodata, m-am infuriat. Eram furioasa pe Kennedy, fiindca imi fransese inima, in urma cu doua saptamani, si nu fusese cu mine in seara asta, sa ma conduca in siguranta pana la camioneta. Furioasa pe Erin, fiindca  ma batuse la cap sa vin la petrecerea asta stupida si chiar si mai furioasa pe mine, pentru ca acceptasem. Furioasa pe cretinul semiconstient, plin de bale si sagerand pe ciment, la cativa metri departare. Si grozav de furioasa pe strainul care nu-mi dadea cheile si ma acuza ca fusesem fara minte si neglijenta.

- Deci e vina mea ca m-a atacat?

Ma ustura gatul, dar am continuat, cu toata durerea.

- E vina mea ca nu pot sa ies din casa pana la amioneta fara ca vreunul din voi sa incerce sa ma violeze?

I-am zvarlit cuvântul inapoi, ca sa-l fac sa priceapa ca puteam sa-l suport.

- Unul dintre voi? Ma bagi in acceasi oala cu rahatul asta?

A aratat cu mana spre Buck, dar fara sa-si ia ochii de la mine.

- Eu n-am nimic in comun cu el.

In clipa aceea -am remarcat cercelul din partea stanga a buzei de jos.

Grozav. Ma aflam intr-o parcare, singura, cu un strain ofensat, cu piercing facial, care inca mai avea cheila mele. Era deja prea mult pentru mine, in noaptea asta. Un suspin mi-a scapat din gat, in timp ce incercam sa-mi pastrez firea.

- Vrei sa-mi dai cheile, te rog?

Am intins mana, concentrandu-ma sa-mi domolesc tremurul.

El a inghitit in sec, uitandu-se la mine, iar eu i-am sustinut privirea ochilor limpezi. N-as fi putut sa spun ce culoare aveau in lumina aceea slaba, dar contrastau puternic cu parul lui negru. Vocea ii era mai blanda, mai putin ostila.

- Locuiesti in campus? Lasa-ma sa conduc eu. Ma pot intoarce pe jos, dupa motorul meu, pe urma.

Nemaivazand putere sa ma opun, am dat din cap, aplecandu-ma sa-mi iau geanta din calea lui. M-a ajutat sa-mi adun luciul de buze, portofelul, tampoanele, elasticele de prins parul, pixurile si creioanele raspandite pe podea si sa le pun inapoi in geanta. Ultimul obiect pe care l-a ridicat de jos a fost un plic de prezervativ. Si-a dres glasul si mi l-a intins.

- Nu-i al meu, am zis, ferindu-ma.

El s-a incruntat.

- Esti sigura?

Mi-am inclestat maxilarul, încercând sa nu ma ls din nou cuprinsa de furie.

- Foarte.

El s-a uitat din nou la Buck.

- Nemernicul. Probabil avea de gand...

M-a privit in ochi si apoi s-a intors din nou la Buck, cu o incruntare manioasa.

E usor sa te iubescUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum