Cronicile Elfilor: Haos în Țara Elfilor Nopții

Capitolul 4: Templul

Dupa cele intamplate am ramas muti... N-am mai vazut necromant asa de puternic incat sa corupa paduri.
-Sunte-ti bine ? ne-a intrebat druidul.
-Da. Multumita tie.
-Nu mai este nimeni in siguranta in padurile acestea. V-as sfatui sa stati la han.
-Desigur. am zis eu.
Dar cand m-am cautat in buzunare in loc de aur am gasit voidul. Apoi mi-am adus aminte... Cand m-au atacat talharii mi-am pierdut si aurul. Nu aveam unde sa dormim la noapte. Casa lui Nevarial era prea departe.
-Uh... imi pare rau. Ai putea sa ne primesti ? Nu mai avem aur. Talharii l-au furat.
-Nu este nicio problema, dar nu pot sa vin cu voi. Trebuie sa imi continuii patrula. Casa mea se afla langa Elune'ara. Este cea din stejar. Acolo traieste si sora mea, Keina Windspeaker. Acolo veti fi in siguranta.
-Multumim.
- Ei bine, trebuie sa plec. Ande'thoras-ethil. (May your troubles be diminished)

Ne-am indreptat spre Elune'ara, dar in Moonglade sunt atatea Temple, iar eu si Kaylai suntem cei mai curiosi cand vine vorba de templele elfilor noptii. Am vizitat cateva ruine, cand , indreptandu-ne de un templu, puteam vedea 3 persoane. Doua dintre ele se luptau, iar a treia era mai sus urmarindu-le. Ne-am apropriat...
Cand o femeie si-a aruncat arma spre noi. Bine ca am evitat-o, altfel ne taia capetele dintr-o lovitura. Am crezut ca este un dusman de-al nostru, dar femeia de deasupra a linistit-o:
-Meridia. Nu iti folosi arma pe oameni nevinovati. Ai uitat ? Tu vrei sa devi preoteasa. Ca mine.
-Binenteles. Doamna. Elune-Adore (Elune be with you) Scuzati-ma, nu se va mai intampla.
-Ok...
-Nu va speriati. Nu vrem sa va cauzam rau. Numele meu este Eladrin si antrenez aceste fete pentru a ajunge preotese ale lui Elune. Pe ea o cheama Meridia Glaivestorm si pe ea Freja Moonblade. Fetelor, cred ca antrenamentul pentru azi s-a terminat. Duce-ti-va si odihniti-va.
- Preotesele trebuie sa fie pregatite in artele luptei ? N-am mai auzit de asta Nevarial.
-Asta pentru ca voi nu aveti acest obicei. Voi aveti preoti, si sunt antrenati in artele mistice. Preotesele noastre sunt antrenate pentru lupta, dar si in artele mistice.
-Oh...interesant.

Dar cea ce nu stiam noi... Era ca nu suntem insiguranta. In secuda urmatoare, zombii au inceput sa iasa din pamant si padurea s-a intunecat. Era necromantul. Si voia ceva din templu. Am intrat... si pe o masa am gasit cartea secretelor runice. Daca reusea sa o ia tot continentul era in pericol, pretutindeni se gaseau rune si acestea erau paza principala a elfilor. In toate orasele se gaseau rune. Trebuia sa il oprim.

Ne-am despartit in puncte strategice. Noi eram 6, iar ei de 100 de ori mai multi. Freja a fluierat, iar deodata din padure a venit rapid un jaguar care in drumul sau a ucis cativa scheleti, si o bufnita care i-a adus un scut.
Am luptat cu vitejie, dar inamicii pareau nesfarsiti.
Kaylai a invocat cativa monstri de apa, Nevarial s-a teleportat in spatele unora dintre ei si i-a injunghiat, eu trageam in ei cu sageti, Meridia alerga printre ei arucandu-si arma, care ucidea cate 5 deodata taindu-le capul, Freja trecea printre ei calarindu-si jaguarul si ucigandu-i, iar Eladrin... parea ca nu facea nimic... dar peste un sfert de ora ne-am dat seama ca nu era asa. Dintr-o data o ploaie de stele a inceput. Dar... nu ne nimerea chiar daca ne miscam in directia ei...
Erau vraji. Vraji facute de Eladrin pentru a ne apara.
In scurt timp toti erau morti.

-Cea fost asta ? am intrebat eu.
-...

-...

-...

-...

-Puterea lunii.