Capitolul 1: Un prieten rapid

20 4 1
                                    

Mă numesc Voron Staghorn. In decursul a catorva luni am primit semnale de alarma de la elfii noptii, asa ca sefii nostri au decis sa ma trimita in investigatie. Cea ce nu stiam era ca aveau sa imi dea un mic ajutor. Numele ei este Kaylai Lightwalker si din ce am auzit eu, ea este o vrajitoare foarte puternica. Putin stiam ca in ciuda faptului acesta... misiunea avea sa fie si mai ingreunata... vede-ti voi ... partea rea a venit cu cea buna ... trebuia sa am grija de ea ca de un copil mic ... si ganditi-va cum este sa ai grija de un copil magic ... GROAZNIC !
O parte din misiunea noastra consta in a merge prin hanuri sa cerem informatii... dar in ultimele luni hanurile au fost de toate inafara de sigure ...
In hanuri se aduna o gramada de talhari, si daca dam vreun semn ca suntem in cautarea prietenilor lor ... iesea urat. Asa ca trebuia sa fiu sigur ca Kaylai era tacuta despre faptul ca avem misiunea de ai opri.
Dar dupa cum v-ati putea da seama... vrajitoarea nu m-a ascultat...
Si asa am ajuns aici ... intr-o casa necunoscuta cu 5 coaste rupte ... de ... ramasesem fara sageti ...
Incerc sa ma ridic dar binenteles ... nu pot din cauza durerii, cand aud zgomot din celelalte camere si cat imi astept eu sfarsitul... usa se deschide si in camera intra o femeie elf al noptii cu parul albastru deschis cu o tava.
Aceasta se opreste la patul meu si incepe sa ma trateze, sa imi dea de mancare. Initial n-am vrut. Am crezut ca mancarea este otravita dar glasul ei milos m-a linistit.
Am observat ca este imbracata intr-o armura usoara cu o nestemata mov pe piept. Am imtrebat-o :
-Esti un druid ?
-Oh ? Asta ? E doar o nestemata. A fost a ... mamei mele. Ma linisteste.
-Apropo ... unde sunt ?
- Esti in Ara-Hinam.
-Stai putin... orasul Ara-Hinam n-a
fost distrus ?
-Da ... si nu. Doar partea in care traiesc eu, a orasului mai este intacta.
-Si traiesc oameni aici ?
-Da. Dar in majoritate talhari.
-Huh... Macar te-am intalnit pe tine...
-Um... Sunt si eu talhar. Dar eu fur ca sa traiesc, nu de dragul aurului, ca altii.
-Ok... dar cum am ajuns aici ?
-Oh ... te-am adus eu. Te-am gasit in mijlocul padurii Ashenvale. Nu mi-a luat mai mult de o zii sa te aduc aici.
-Dar... Ashenvale este asa de departe... cum ai reusit ?
-Ei bine... acesta e talentul meu. Sunt foarte rapida si evaziva. Nimeni nu ma prinde.
-Bine ... dar ce pațisem ?
-Te-au snopit in bataie o gaşca de talhari. Esti un foarte bun luptator cu arcul, dar n-ai avut sageti destule. Astfel puteam paria ca ii ucideai.
-Si vrajitoarea ?
-Ai uitat ?
-Da ... deci tu ne-ai urmarit atata timp ?
-Da. Vrajitoarea s-a teleportat intr-un loc in care credea ca este aparata de talhari... dar nu mai cred ca va fi asa pentru mult timp ...

Cronicile Elfilor: Haos în Țara Elfilor Nopții Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum