Cronicile Elfilor: Haos în Țara Elfilor Nopții

Capitolul 7: Ambuscada

Dupa batalia de la templu, i-am multumit lui Eladrin si am plecat, usurati ca Secretul Runelor Elfice nu va fi aflat. Ne-am indreptat spre casa lui Tanavar cand in distanta am vazut-o pe Keina.
Parea... stresata, chiar ingrijorata.
Am ales sa n-o deranjam de la gandurile ei si am ne-am dus sa exploram imprejurimile.
Dupa cateva minute insa, am decid sa mergem.
-Ishnu-alah (Good fortune to you), am zis noi batand la usa.
-Fandu-dath-belore ?(Who goes there ?)
-Suntem elfii cu care s-a intalnit fratele tau.
-Oh... ce bine. Cum va simti-ti ? Sunte-ti bine ?
-Da. Dar ne trebuie adapost.
-Binenteles. Intrati.
Cum am intrat, un miros de fructe coapte ne-a batut in nas, iar Keina parea abatuta.
-S-a intamplat ceva ?
-Mai bine il asteptam pe fratele meu. Asa putem discuta cu totii. Hai. Va voi conduce la camerele voastre.
Dupa ce ne-am odihnit putin, Tanavar a ajuns acasa.
-Frate. Trebuie sa vorbim.
-Desigur. De fapt... stiu totul.
-Cine ti-a spus ?
-Valeria.
-In fine. Necromantul are Cartea Runelor...
Intrand in camera, am auzit o parte din discutie.
-Stati o secunda. Nu cred. Noi am aparat templul in care se afla cartea.
-Voi l-ati aparat, da. A comfirmat Tanavar.
-Dar cineva v-a tradat.

Cand am auzit asta m-am facut rosu la fata. Le-am tras pe Nevarial si pe Kaylai spre camera mea.
-PUTETI SA IMI SPUNE-TI SI MIE VREODATA CE SE INTAMPLA ?!
-Nu... urla la noi... nu este vina mea ... nici a lui Nevarial... nu stim cum s-a intamplat asta.
-ATUNCI DE CE SUNTETI ASA DE INCHISE IN VOI ! SUNTEM IN PERICOL SI VOI VA PURTATI DE PARCA NU S-A INTAMPLAT ! STIU PREA BINE CA VOI STITI CEVA, SI NU-MI SPUNETI !
-Nu... urla... la noi.
-VOI VORBI CU VOI IN MOD NORMAL CAND NU IMI VETI MAI ASCUNDE INFORMATII ! SUNTEM IN PERICOL SI VOI NU AVETI INCREDERE IN MINE...
... ... dar eu am. Acum fiti sincere cu mine. Stiti ceva despre necromant. Imi dau seama... voi stiti ceva... dar nu aveti incredere in mine.
-Stii de ce nu avem incredere in tine ? Ai fost cu necromantul. Te-am salvat din Morlos'Aran, locul in care se afla el. Acum nu stim daca ti-a sters memoria acelei perioade sau daca te-a facut acolitul lui.
Nu ai fost trimis pentru a oprii talharii. Ci pentru a ma ajuta pe MINE sa opresc necromantul.
Dar te-a luat prizonier. Si Nevarial te-a salvat de la el, ci nu din padurea Ashenvale. Din acest motiv nu avem incredere in tine.

Dintr-o data totul mi s-a parut clar. Mi-am adus aminte totul. Nu fusesem lasat in Ashenvale sa mor de catre talhari. Fusesem prizonierul necromantului. Nu talharii mi-au furat aurul, ci necromantul mi i-a luat si i-a impartit cu acoliti lui.
Mi-am adus aminte. Meridia si Freja erau si ele acoliti de-ai lui. Din cauza asta Meridia ne-a atacat prima oara cand ne-a vazut. Lucrau pentru necromant.

- Imi aduc aminte totul...
- Da,de asemenea aceasta nu este nestemata mamei, ci mi-a dat-o Eladrin. Eu sunt adevarata ei ucenica.
Kaylai a aprobat.
-Iar eu am invatat-o cum s-o foloseasca.
-Dar talharii...
-Erau o distragere, de fapt erau acolitii "ei".
-"Ei" ? Este o ea ?
-Da. O cheama Arwen Blinddeath si este sora mea vitrega.
- Xaxas. (Catastrofa) Cred ca este o povara asa foarte grea pe umerii tai Kaylai... Sa fi nevoita sa-ti ucizi sora...
-Intradevar este... acum vreau sa fiu singura pentru un moment...
- Hai Nevarial. Ar trebui sa o lasam singura.
- Bine.
Cand sa iesim pe usa ultimele noastre cuvinte catre ea au fost: "Ne pare rau."

Insa nu aveam timp sa fim sentimentali. Cum am iesit din camera am auzit-o pe Kaylai strigand. Cand am intrat in camera la geam era mai multi zombi care zburau pe un nor negru o trageau spre ei. Voiau sa o faca sa cada de la etaj. (Fiind etajul 2, in cazul aceste Kaylai se ranea si ramanea vulnerabila.)
Cum am intrat in camera, eu mi-am luat in graba arcul si Nevarial mi-a luat pumnalele. Insa nu aveam mult timp. Am tras cat de atent am putut in zombii, iat Nevarial a aruncat pumnalele in cativa dintre ei. Intr-o clipita i-am pus la pamant.
-Kaylai esti bine ?
-Da. Dar imi trebuie cartea de vraji. Daca sora mea pune mana pe ea intram in mare bucluc.
- De ce ?
- Cartea mea contine toate vrajile.
Daca pune mana pe ea va putea sa invoce orice creatura va dori. Problema este ca planul ei este de a crea un portal intre lumea noastra si cea de apoi. In acest fel poate sa invoce demoni.
-Din cauza asta te atacau acolitii ei ?
-Da. Se pare ca nu era destul de curajoasa sa vina chiar ea dupa mine.

Cand am ajuns in casa am ramas cu totii muti. La fereastra era Arwen
-Sora mea draguta, pot sa imi imprumuti pentru totdeauna cartea ta de vraji ? a zis ea in gluma, lansand cateva cranii fantomatice spre noi.
La momentul acela credeam ca va pune mana pe carte, insa Nevarial s-a teleportat in fata noastra, si-a folosit pumnalele pentru a reflecta proiectilele si a luat cartea, teleportandu-se apoi langa noi.
-Haide. Nu avem timp de pierdut.

Coborand jos i-am vazut pe frati luptandu-se cu zombii lui Arwen intr-o sufrageria care acum era devastata.

-Trebuie sa plecam !
-Stiu eu un loc, ne-a spus Keina, dar trebuie fim teleportati acolo.
-Ma descurc eu cu asta, dar spune-mi unde. Pot sa imi folosesc cartea cu vraji pentru ne teleporta.
- In Sardor. Acolo vom fi in siguranta.
-Asa a spus si fratele tau cand ne-a trimis la tine.
-Hey ! Nu stiam ca ne vor ataca si aici. Probabil ca a omorat si ceilanti elfi care ar fi putut sa spune militiei cele intamplate.
-Bine. Sardor ramane. Dar va trebui sa protejam insula. Vreo idee ?
-Am putea sa folosim rune pentru asta, am propus eu.
-Nu, are secretele runelor. Am fi complet dezavantajati.
-Am eu o propunere, spuse Kaylai. As putea sa creez o bariera magica pentru a ne proteja, dar asta ma va tine 3 zile. Intre timp o sa fiu vulnerabila, voi va trebui sa ma aparati.
-Suna ca un plan. Hai sa mergem.
-Binenteles.
Kaylai si-a deschis cartea cu vraji si a rostit niste cuvinte pe care nu le puteam intelege. Ochii ii straluceau albastrii si la finalul incantatiei... gata. Eram pe o insula.

-Sardor...