Cronicile Elfilor: Haos în Țara Elfilor Nopții

Capitolul 8 : Supravietuitorii

-Deci aceasta este insula Sardor ...
-Da. Sau dupa celalalt nume ... Insula Refugiatilor. Multi elfi, orci, pitici si oameni au fost abandonati aici ...
-Dar de ce ?
- Crime ... pe care le-au infaptuit, ... sau de care sunt acuzati pe nedrept.
-Ar trebui sa se faca dreptate.
-Da ... dar ... OH NU ! FERESTE-TE !
In clipa urmatoare, o sulita se indrepta chiar spre noi, Kaylai m-a impins mai departe de ea, iar Nevarial a pus mana pe ea, Keina, si Tanavar si s-a teleportat odata cu ei in spatele meu.
-Troli...
Intradevar daca ma uitam in departare puteam vedea niste siluete albastre inchise care se apropriau cu sulitele tintite spre noi.
Dar ... mai vedeam o silueta. Cineva se misca rapid printre copaci. Ne-am pregatit pentru lupta, dar pana sa ajungem la fata locului toti troli erau morti. Singura persoana care mai era acolo era un elf. Avea un aspect de luptator, dar parea a fii mai mult un supravietuitor. Cum ne-a vazut a devenit defensiv.
- Care va e scopul !? Daca a-ti venit aici ca sa ma ucide-ti , sa stiti ca nu sunt prada usoara !

Din spatele copacilor un alt elf, cu coarne intoarse, a iesit la iveala.
-Seleth. Nu crezi ca trebuie sa te calmezi ? Cred ca ei sunt ...
-Ei sunt ... cei care au luptat contra lui Arwen ?
-Da. Am simtit energia lor cand mi-am transferat eul intr-un zombie al lui Arwen. Sunt de partea noastra.

-Si voi stiti de Arwen ? intreba Kaylai.
-Da. Ne-a atacat cabana acum cateva saptamani. Am putut sa ma conectez la magia ei. Asa am putut vedea pe unde s-a dus si cu cine s-a intalnit. Ar trebuii sa mergem. Traim in mijlocul padurii. Daca aveti nevoie de ajutor ... cauta-ti-ne. Hai Seleth, Cereril ne asteapta.

- Cine ... sunt ei ?
- Cine sunt nu ma intereseaza, dar acel elf ... cu coarne ... are o aura intunecata ... nu stiu daca este malefic si este inamic cu Arwen sau daca a absorbit o cantitate uriasa de energie demonica ...
NEVARIAL, NU TE MAI HOLBA SPRE COPACII !
- Ăăăă ... Nu ma holbez !
-BA TE HOLBEZI ! am tipat toti in cor.
- Ok ... ok ... mi s-a parut foarte atragator acel elf ...

Dupa aceea a urmat o tacere ciudata, rupta apoi de Keina:
- Eu voi zbura pana la militie sa le spun cele intamplate.
-Pana la militie ? Nu ti se pare cam departe, soro ?
-Ohhh ... Tanvi ... ma descurc ... Pana la urma ... fauna este de partea mea.
-Spune-le 3 cuvinte din partea mea atunci: "Incetiniti-o pe Arwen"
-S-a facut. Ne vedem peste 3 zile. Voi aduce si provizii.

Dupa ce Keina si-a luat zborul, ne-am pornit in cautarea unui loc bun pentru cea ce va urma sa fie baza noastra, singurul loc care vom fi in siguranta. Eu si Kaylai am tot inaintat, pana ce ceilalti erau in urma noastra.

- De ce ne tot plimbam asa ? am intrebat eu.
- Trebuie sa gasim un loc ferit, nu putem sa ne pregatim asa ... fara cap.
- Ce-ar fi daca ne-am alia cu acei elfi si am ridica bariera acolo.
-In niciun caz. Plus ca ... NU VREAU SA II FAC PE PLAC LUI NEVARIAL ! Am venit aici pentru adapost, si pentru a ne antrena, nu pentru a umbla dupa sufletul pereche.
-Haiiidee, ar trebui sa ne mai relaxam si noi ! Sa ne bucuram de libertate ! Arwen nu poate ajunge aici asa de repede. Si astfel ai destul de mult timp pentru a ridica bariera magica.
-Ok... dar sa nu spui ca nu te-am avertizat ! Primul semn de pericol care il prind de la refugiati aceia si ii transform in broaste ce explodeaza.

Intre timp Tanavar si Nevarial au iutit pasul pentru a ne prinde din urma.

-Iertati-ma daca va scot din momentul vostru romantic, dar ar trebui sa ne spui daca acest loc este destul de bun pentru baza noastra, a zis Nevarial.
-Este destul de bun, dar ne-am decis sa ne facem baza langa acei elfi refugiati.
-OH DE ABEA ASTEPT ! a tipat Nevarial in culmea fericirii.

In scurt timp am patruns in mijlocul padurii. Atmosfera era umeda si se simtea mirosul fermecator al unui amalgam de flori. Licurici fermecati zburau prin aer luminandu-ne calea si creand o atmosfera de basm. In laturi puteam vedea cateva caprioare zburdand intre copaci cand dintr-o data ne-am trezit cu cabana refugiatilor, care se marea cu cat ne apropiam mai mult. Puteam sa-i vedem pe elful cu numele de Seleth si elful cornat luptandu-se. Puteam vedea scanteile de foc cand sabiile lor se ciocneau cand deodata Seleth l-a doborat pe amicul sau. Dar cat ai clipi elful cornat a rostit ceva ce nu puteam auzi de la distanta in care ne aflam, si am vazut trei stele magice lucind in drumul spre pieptul lui Seleth. Dintr-o data, Kaylai a folosit o vraja de indepartare, impingandu-l pe elful cornat, si lovindu-l cu propria vraja. Cand Seleth s-a uitat la ea, a vazut ca Kaylai s-a imbujorat si ochii ii luceau, dar a decis sa nu spuna nimic. Insa Kaylai a rupt tacerea:
-Nu te-am salvat ca sa te holbezi la mine, ci ca sa castigi !

Dar pana ce Seleth sa se dezmeticeasca din privirea lui Kaylai, Nevarial s-a teleportat in spatele elfului cornat si a inceput sa-l motiveze, si ea la fel de imbujorata.

-Poti sa o faci ! Ridica-te si lupta ! Apropo cum te cheama ?!
- ... Edriel ... Edriel Shadowwalker.

Toata intamplarea mi s-a parut foarte ciudata. Era clar ca fetelor le placeau de ei, asa ca eu si Tanavar am stat la o parte in timp ce Seleth si Edriel se luptau ovationati de catre Kaylai si Nevarial.
Lupta a durat pana dimineata, cand un alt elf inbracat intr-o roba, a iesit din cabana.
-Vai ! Dar voi v-ati antrenat toata noaptea ? ia intrebat pe cei doi, care erau plini de julituri, taieturi si vanatai. Haide-ti, sa va vindec.

Dar era prea tarziu pentru Cereril, pentru ca Kaylai deja se apropria-se destul de mult de Seleth pentru al vindeca, iar Edriel avusese soarta cea rea de a ajunge pe mainile lui Nevarial, care , de emotii, ia facut mai mult rau decat bine, si a ajuns sa fuga speriat, alegand sa fie vindecat de catre Tanavar.

Dupa aceea ne-a invitat la masa, unde am mancat copios, fiind flamanzi si obositi, si ne-am bagat la somn.