Ucigașul de dragoni

Capitolul 3 - Pe muntele Stelkok

Un drum lung, de sute de mile se arătă în fața tânărului Ewan ca un obstacol impunător, ce nu se mai termina nicicând. Trecând prin păduri întunecate, unde legendele despre elfi, orci și gnomi dormeau prin desișurile copacilor, pe lângă pâraie cu apă cristalină și dulce, pe lângă munții crestați ce domneau impunători pe acel teritoriu.

Însă nimic nu se compara cu giganticul munte Stelkok. Înfășurat în cețuri care pluteau ca niște duhuri rele, acel munte era plin de felurite zvonuri. Acum câteva mii de ani, după vorbele istoricilor din acel tărâm, au descoperit tăblițe cu diferite inscripții în care sătenii, fiind prigoniți de blestemul demonilor, au ieșit în semn de revoltă să nimicească creaturile. Bătălia s-a sfârșit în mod tragic, căci sătenii, fiind puțini la număr, au pierit pe capete în fața sinistrelor duhuri înaripate.

Acum, însă, muntele Stelkok nu mai e asuprit nici de demoni, nici de vreo altă creatură de acest soi. Acum a devenit un lăcaș de cult, unde călugări din toată lumea fac pelerinaj pentru a primi binecuvântare de la Călugărul Suprem, un magician care a vindecat pe mulți de boli, necazuri, și de asemenea este o enciclopedie bipedă care știe tot despre toți. Bătrânețea, însă, i-a slăbit puterile, dar harul pe care-l poartă cu el încă circulă în vene.

Urcând dealurile pietroase și înzăpezite, după trei ore ajunsese în fața unui templu. Porțile acestuia, de o mărime impresionantă, erau gravate cu felurite simboluri, pe care nu reuși să le descifreze. Intră în templu, mergând agale și studiind arhitectura acestuia, minunându-se de picturile războaielor care erau într-o continuă mișcare, parcă dansând pe pereți și de sunetul harpei și a fluierelor ce cântau o baladă desprinsă de pe o altă lume.

O mână caldă, ca din senin atinse umărul lui Ewan. Șocat, cu respirația blocată, căci nu auzi urmă de pași înăuntru, încremeni.

- Nu te speria, tinere, aici nu sunt nici demoni, nici duhuri, nici gânduri rele.

Era, într-adevăr, Călugărul Suprem. Roba gri de mătase care-i acoperea întreg corpul, îi oferea un statut inegalabil în acel templu. Fața brăzdată de ani și experiențe, în ochii unei persoane obișnuite, putea citi că e sleită de puteri, însă ochii albaștri contraziceau întru totul această afirmație. Scund, cu părul și barba lungă și sură, acest divin maestru a construit mărețul templu în care slujește cu mâinile lui în numai doi ani, fără să fie ajutat de nimeni altcineva decât zeii la care se închina cu atâta ardoare, dimineața și seară, într-o continuă meditație care putea dura uneori și săptămâni. Nu mânca și nu bea pentru a-și întări spiritul și credința.

- Am fost trimis la tine de către un călugăr, probabil un ajutor de al tău, spuse Ewan.

- Adevărat, zise călugărul. Te-am chemat aici cu un scop special. Fiind profet, pot vedea chiar și dincolo de ceea ce se întâmplă-n cer. Pot vedea zeii, pot comunica cu ei, pe cei care au plecat dintre noi, trăind viața lumească, plină de necazuri și de zbucium, iar acum se veselesc sus. Însă prea multă vorbă strică. Te-am chemat pentru că vrei să te răzbuni pe dragonul care ți-a ucis familia. Și vreau să-ți ofer binecuvântarea mea.

- Este o onoare, maestre, spuse Ewan. 

Pe ochii lui se citea o expresie umilă, mai mai că voia să lăcrimeze de fericire. Să fii binecuvântat de către Călugărul Suprem? Nu există o comparație demnă de apreciat și de egalat. O binecuvântare a Călugărului însemna o binecuvântare din partea tuturor zeilor ce supravegheau lumea pământească, plină de păcate și de desfrâu.

- Însă vreau să te avertizez asupra unui aspect, tinere. Văd în ochii tăi multă răzbunare. Prea multă, aș putea spune. Pe lumea pământească, răzbunarea este un act de slăbiciune. Îți înțeleg perfect dorința, și știu că vrei să îți faci dreptate cu sabia, dar dreptatea pleacă din inimă. Actul de răzbunare, nu numai că îți va înnegri mintea, ci va deteriora și relațiile cu prietenii, cu semenii, cu cine vrei tu. Sfatul meu este să te regăsești pe tine. Să te așezi undeva, de preferat într-o pădure, într-un loc retras, unde nu se aud nici tropote de cai, nici sunete de oameni. Să stai și să meditezi, cu ochii închiși, timp de o oră. Să nu te gândești la nimic. Atunci îți vei cultiva răbdarea și vei reuși să biruiești răul ce-ți va sta în cale.

După ce Călugărul îi ținu scurta predică, deschise Cartea Sfântă a Magiei și rosti o incantație pentru a-i binecuvânta călătoria lui Ewan.

- Acum, du-te, tinere, și îndeplinește-ți misiunea, spuse Călugărul.

Ewan îi sărută mâna, și, punându-și coiful pe cap, încălecă pe cap și coborî de pe muntele Stelkok pentru a-l vâna pe dragon.