Ucigașul de dragoni

Capitolul 2 - O scrisoare neașteptată

Ewan poposi la hangiul satului, Khrys zis și "Mână de fier", cum îl poreclau breslașii din zona respectivă, fiindcă era un armurier cu un talent iscusit în a meșteri arme de calitate. Își iubea meseria foarte mult, și nu și-ar fi dorit nici în ruptul capului să se debaraseze de ea. Era un om înalt și voinic, cu brațe solide ca niște butuci de stejar proaspăt tăiați, ochii negri și barba stufoasă.

Când Ewan dădu să intre în magazinul acestuia, Khrys îl avertiză:

- DĂ-ȚI JILETCA JOS DE PE TINE, CĂCI O SĂ TE SUFOCI!

- Că bine zici, dom'le! răspunse interlocutorul, care se freca la frunte cu dosul palmei pentru a-și șterge broboanele de transpirație.

- Ia zi, tinere, ce vânt te aduce pe la hanul meu?

- Am primit de veste de la regele Henric cum că un nou atac al dragonilor se abate asupra regiunii noastre, și...

Însă Ewan fu întrerupt de râsul semipițigăiat al hangiului.

- TU VORBEȘTI SERIOS??? HAHAHAHA, asta cu dragonii o aud zilnic și din gura bețivilor care sporovăiesc toate balivernele la beție. Deci m-ai făcut să râd cu...

Din nou, un acces de râs îl străbătu pe acesta.

- Deci m-ai făcut să râd cu lacrimi. Nici n-am putut să termin fraza. Și ce-a fost la Starhorn acum mai bine de două decenii jumate, a fost pură întâmplare, deci te rog frumos. Să te duci la nebunul ăla de rege, de Henric, și să-i zici că...

- Îți sugerez să vorbești mai încet, îl opri Ewan, punându-i degetul înmănușat în piele de mistreț pe buzele lui. În primul rând, presupun că știi și tu că dacă vorbești urât de rege, s-ar putea să te dau în gât, iar a doua zi să fii executat. Nu vreau să te ameninț, fiindcă nu suport să aduc teroare în sufletul omului, și nici regele nu e o persoană care să tolereze vărsarea de sânge inutilă. În al doilea rând, și eu consider că e un zvon, însă mai bine să fim precauți decât să fim lăsați în fundul gol, cu resursele distruse și cu soldați morți. Așa că, pentru binele regiunii acesteia, rogu-te frumos să-mi recomanzi cele mai bune arme pe care le ai, și, de asemenea, armuri adecvate.

Khrys oftă fără preget, și-i zise:

- Bine, fie, cum zici tu. Așteaptă aici și o să caut ceva pe măsura ta. Înainte de asta, să te servesc cu o bere?

- Aș prefera un mied.

Zis și făcut. Hangiul îi turnă lui Ewan o cană plină cu mied, iar apoi se îndreptă către beciul hanului pentru a-i căuta armele și armurile. După un sfert de oră, hangiul se întoarse plin de transpirație la Ewan, plin de transpirație.

- Vino încoace în camera de la etaj, am scos tot ce aveam mai bun. Ai de unde alege, zic eu.

Cei doi urcară către cămăruța de la etaj, iar Ewan n-a stat prea mult pe gânduri și a zis:

- O aleg pe aia.

Era o armură de culoare neagră, confecționată din solzi de dragon, cel mai probabil un soi de dragon rar întâlnit, fiindcă materialul era extrem de dur.

- N-ai gusturi rele. Am să ți-o dau de tot, fiindcă și așa, în ziua de azi nimeni nu mai are gusturi să aleagă o armură adecvată. De multe ori am încercat s-o vând soldaților, însă nu și nu, cică nu arată bine, că e inestetică, și altele. Poți să te consideri proprietarul ei. Însă pe săbiile alea am să-ți cer cel puțin 300 de galbeni. E un preț destul de ieftin, având în vedere că mânerele sunt încrustate cu pietre scumpe, aduse din cealaltă parte a regiunii, din Ustra.

- Îți dau 350 și păstrezi restul. Mereu m-ai ajutat de câte ori am avut nevoie, și țin să te răsplătesc.

- Mulțumesc din suflet. Dacă dorești să mai bei o cană de mied, ți-o ofer cu mare drag!

După ce Khrys i-a pregătit armura și sabia de oțel, punându-le într-un sac de piele, Ewan a decis să mai bea încă o cană cu mied.

Minutele treceau pe nesimțire, iar Ewan părea să adoarmă, acompaniat de acordul mandolinei ce răsuna în fundal. Totul până când o persoană străină, îmbrăcată într-o sutană de catifea cu glugă, ce purta barbă, intră în han.

- Îl caut pe un tânăr, zis și Ewan Gardner, zise călugărul.

- Eu sunt, zise acesta, pe jumătate adormit.

Călugărul scoase un bilețel din costum, iar apoi înmânându-l, ieși din han fără ca nici măcar să zică "la revedere".

Ewan deschise biletul și citi într-un scris ciudat:

- EȘTI CHEMAT SĂ VII PE MUNTELE STELKOK. CĂLUGĂRUL SUPREM VREA SĂ-ȚI COMUNICE CEVA IMPORTANT.