Capitolul 1.
Cum viața moare şi moartea învie.
-Luna
Tot ce puteam face era să privesc tavanul camerei mele, mai plictisită ca niciodată. Matteo era la prietenul lui Diego, iar Havana sigur era cu prietenele ei în oraş. Mama şi tata erau la lucru, iar eu eram singura care stătea pe acasă şi tăia frunze la câini.
Mă gândisem să pun un film şi să stau toată ziua printre actori sexy şi actrițe dramatice, dar mă răzgândisem când Eva îmi dă un mesaj:
"Petrecere la frații Ortiz, la 18 vin la tine să ne facem frumoase, nu că eu n-aş fii!" Îmi dau ochii peste cap, prietena mea e foarte modestă. Îi trimit şi eu un mesaj în care îi zic că sunt de acord şi un pic de dulce.
Ceasul arăta ora 16, aşa că un duş cu multă spumă şi toate balsamuriile frumos mirositoare pe care le aveam, era mai mult decât perfect pentru corpul meu palid.
Nu înțeleg cum de eu sunt singura membră a familie Herrera, care nu e aşa închisă la culoare. Frații mei, Matt şi Havana sunt bronzați ca mama şi tata. Bine, vară'mea e excepția, ea e palidă, dar a făcut un mic "truc" ca să fie bronzată. Cred că mă urăşte soarele de nu vrea să "mă ia" . Rad in sinea mea la gandul acesta si ma duc sa pregatesc cada.
Ies din baie mai mult decât relaxată şi mă uit la ceasul de pe noptiera din camera mea, acesta indicând ora 17:35.
Am stat destul de mult în baie.
Îmi usuc liniştită părul, când o uşă trântită se aude de jos, ca mai apoi tocuriile Evei să se faca auzite urcând pe scări.
Uşa camerei mele se deschide şi pe ea îşi face loc şatena mea cu un zâmbet uriaş.
-Gata de distracție, gagico? spune şi îşi aruncă geanta pe pat, apoi descălțându-se şi aruncând pantofii pe unde nimereşte.
-Ca de obicei. rânjesc şi eu gândindu-mă la ultima noastră petrecere, unde m-am distrat pe cinste alături de prietenii mei.
-Hmm, cu ce te îmbraci? mă întreabă când intră în camera destinată hainelor şi pantofiilor mei.
-Nu m-am decis încă, spun sărind de pe scaun după ea. Oricum, nu-mi alegi tu. Îi spun pe o voce plină de reproş, iar ea se bosumflă.
-Nu eşti distractivă. Se arată ea supărată şi iese din vestiar, cum îi spun eu.
Data trecută m-am dus într-o rochie mulată, de piele neagră şi în nişte tocuri kilometrice. Arătam bine, recunosc, dar era al dracului de incomod. După asta am zis că nu o mai las pe Eva să-mi aleagă ținuta.
Mă uit rapid la ea, ca mai apoi să-mi îndrept atenția asupra multitudiniilor de haine pe care le aveam.
Într-un final decid să-mi iau o pereche de blugi negri cu talie înaltă şi un top roşu. Iau şi geaca mea de piele neagră, deoarece afară nu era atât de cald pe cât ar trebuii să fie în luna iunie. În picioare îmi iau nişte botine cu toc.
Eva era îmbracată în nişte blugi albaştrii, un top alb şi avea pantofii ei stilleto. Voiam să-i zic ca o sa-i fie frig, dar la cum o stiu, dupa ce bea 3 shot-uri uită de frig.
-În loc de acele botine, merg nişte stiletto negri sau roşi, spune când mă vede.
-Da, cred că ai dreptate. Spun şi mă întroc în vestiar de unde iau nişte pantofi cu toc roşi, apoi ies.
-Hai, te machiez eu. Îmi spune şi mă aşează pe scaun.
Sper uimirea mea, mă machiază cât de decent se poate. Îi spun să nu-mi dea cu fond de ten, deoarece nu aveam nevoie. Aşa că îmi pune un fard roşu, combinat cu unul negru pe pleoape, îmi face cate o codiță la ochii, îmi dă cu rimel şi la buze mă face cu un ruj roşu mat.
Ea însa era dată doar cu puțin fard negru, rimel şi un ruj mat, spre uimirea mea, mai naturală ca niciodată.
Îmi indrept părul, cât ea butonează telefonul, iar la 20:30 eram deja gata de distracție.
-Unde crezi că te duci iar, Luna?
CITEȘTI
Condamnată la iubire
Action"- Caz închis! Vocea judecătorului tună în tribunal şi am tresărit ridicându-mi în sfârşit fața din pământ. Luna Herrera este condamnată la cinci ani de închisoare, pentru omor. Se face iar auzită vocea acestui om vrăjit de bani. Vrăjitoarea îl mitu...
