Capitolul 8.
"Începutul sfârşitului meu"
-Luna
Mintea mi-o luase razna şi adrenalina m-a cuprins când piciorul meu a apăsat la maxim acceleratia, maşina lăsând mult praf în spate.
Nu trebuia să mă complic, ştiam asta. Era o cursă antrenament. Să mă pot obişnui cu pista, cu condusul în mari viteze şi în comeptiția asta strânsă.
Se vedea de la o poştă că adversarii mei erau începători. Unul intrase într-un pom la nici 5 minute de la începerea cursei, iar alți doi se ciocniseră frontal, era un mister cum făcuseră asta...
Eram în fața unei maşini negre şi în spatele uneia verzi neon. Puteam detaşat să o depăşesc, dar mai voiam să o fierb pe Alegria.
Ştiam că urmăreşte cursa, ca să vadă dacă s-a înselat în privința şofatului meu, dar tot nu ratam să o pun pe jar, măcar puțin.
Mâna îmi zboară pe schimbător, prinzând o viteză mult mai mare.
Îl vedeam pe cel cu maşina neagră că nu mă depăşea, chit că putea fără doar şi poate. Iar cel verde nu mă lăsa absolut deloc.
Simțeam cum nervii mă cuprind, ştiind că mai era o curbă de 90 de grade, mortală de asemenea, şi încă 1 km până la linia de finish.
Ceilalți şoferi nu se mai vedeau, şi începeam uşor să cred că aceştia doi care mă "încolțiseră" nu erau absolut deloc începători.
Aproape de curbă observ cum trapa maşinii verzi se ridică pe ea ieşind o tipă cu părul scurt şi cu o mască pe față.
Rămân terifiată când o văd că scoate o puşcă din maşină, ținta fiind eu.
-La dracu.. mă aplec în jos când începe să tragă, abia reuşind să țin volanul drept pe drum.
Mai aveam foarte puțin până la curbă.
Parbrizul meu era țăndări.
Mâna îmi aterizează pe torpedou şi scot de acolo pistolul ce ştiam că-l văzusem înainte de cursă.
Mă ridic şi încep să trag în cauciucuriile maşinii verzi, iar fata se deschilibrează când glonțul atinsese roata din spate.
Curba era aproape, iar maşina din fața mea pierduse controlul.
Eram ambele una lângă alta, iar maşina neagră apare ca o fantomă în spatele meu ciocnindu-mă puternic, pierzând controlul volanului.
Tot ce mai auzeam era țipătul de agonie al fetei cu părul scurt şi o bubuitură zdravănă.
*
Durerea mă cuprinsese puternic, simțindu-mă ruptă de la jumate. Nu mă puteam mişca şi nici nu înțelegeam ce se petrece cu corpul meu.
Îmi forțasem corpul ca să mă mişc puțin, sau măcar să deschid ochii, dar durerea pe care o resimțeam mă oprea din orice mişcare.
Auzeam sunete pe lângă mine. Se auzeau şoapte şi pe fundal un bipăit enervant ca cel de la aparatele de la spital.
Sper că nu era unde credeam eu că sunt.
CITEȘTI
Condamnată la iubire
Action"- Caz închis! Vocea judecătorului tună în tribunal şi am tresărit ridicându-mi în sfârşit fața din pământ. Luna Herrera este condamnată la cinci ani de închisoare, pentru omor. Se face iar auzită vocea acestui om vrăjit de bani. Vrăjitoarea îl mitu...
