Câteodată ne e greu sa fim buni, ne e greu sa trăim în rău, în ura, în indiferență, în.... De toate dar, asta e viata. Trecem peste ea, cu bune, cu rele, cu ocazia zilei de mâine, cu ocazia viitorului. Niciodată nu vom putea trece peste o jignire/rupere de inima/orice sentiment de suferință fără puterea nostra și a viitorului. Nu exista viitor fără prezent, nu exista prezent fără trecut și nu exista trecut fără lacrimi. Nu exista trecut fără suferinta/lacrimi sau prezent fara trecut. Viitorul este ca și o viata. Nu știi unde te poate duce, dar știi ca ți-l construiești cu mainile tale,cu sufletul și gândirea ta. Nu știi niciodată dacă îți va fii bine sau rău, dacă viata îți va fii cu mustrari/remușcări sau poate va curge doar lapte și miere. Ți-e greu sa te pronunți pentru ca ti-e frica, pentru ca ți-e frica sa deschizi cu adevărat ochii la lumea de dinafara, la lumea rea, la lumea falsa, la lumea adevărată. De cele mai multe ori ți-e greu sa privești partea grea, fiind nevoit sa o alegi pe aceasta doar dacă vrei sa te alegi cu ceva bun, doar dacă vrei sa ieși teafăr și nevătămat, plin de sângele orbitor al tristeții și laptele incolor al fericirii. Frumusețea rara a lumii se afla în suflet și inima, da, sunt doua lucruri diferite. Pentru multă lume, par, de obicei sau de cele mai multe ori același lucru. Nu, este complet greșit, în primul rand nu este un lucru, nu este un organ este o minte pompata cu mii de litrii de sânge orbitor și lapte incolor,atat despre inima, cât despre suflet, acesta poate fii pompat doar cu mierea salinizata de gândirea fiecaruia. Distanta cea mai mare din toată viata noastră va fii cea de 35 de centimetri, cea de la inima spre creier. Dar oare creierul ce este? Creierul este biblioteca inimii unde se produce laptele și sângele, aceste ingrediente fiind profund amestecate, ieșind un fel de mușchi de o mărime potrivita pentru toți.
Eu despre atât am avut în gândire sa va vorbesc.
Va las cu prezentul, având grija de trecut și gândindu-va din când în când și la viitor!
