Power and attitude.

Capitolul 1.

    Ella P.O.V

   Intr-un final iesisem din casa aia blestemata. Eram satula de atata tensiune.. Mergeam spre padure ca sa pot sta linistita sa citesc si sa ascult muzica.

Aud o respiratie rapida in spatele unui copac dar nu bag in seama. Imi pun inapoi castile in urechi si ascult muzica..

Un vant rece ma cutremura din toate incheieturile. Stiam ca ceva nu e bine dar am zis ca sunt doar ideei ..

   Ma uit in spate dar nu vad nimic in afara de niste frunze miscandu-se. Ma ridic incet si plec spre iesirea din padure.

   Stiu sigur ca ceva ma urmareste , ii pot simti graba si respiratia sacadata. Maresc pasul dar senzatia de frica se mareste.

Ma impiedic si cad pe spate. Ceva iese de dupa copac.. Ma ridic rapid si alerg cat de repede pot de acel animal , nu am vazut bine .. Sunt panicata dar pare fi un lup , dar ceva mai mare..

   Ajung in casa intr-un final. Ma trantesc in pat sa imi pot trage si eu suflarea. Sunt inca in stare de soc dar sunt si foarte curioasa .. Ma inec in ganduri si adorm instantaneu .

Ma trezesc usor , e inca noapte dar simt ca ceva sau cineva nu m-a lasat sa dorm, acel ceva se joaca cu mintea mea.

   Ma ridic din pat si ma uit pe geam la curtea din spate.. Intre scandurile de la gard vad 2 ochi galbeni , par umani , dar in acelasi timp animalici.

Imi e frica dar mor pe dinauntru de curiozitate.. Cobor usor scarile sa nu ma auda parintii si ajung in curtea din spate.. Ochii disparusera de dupa gard.. Ma asez oftand..

   Dintr-o data simt o respiratie calda langa urechea mea. Sunt in stare de soc , dar ma intorc usor spre acea prezenta ciudata. Nu ma pot misca , sunt terifiata .. Pare un lup , dar e atat de mare , e cenusiu si are niste ochi galbeni aurii dar blanzi. Nu imi face nimic , lucrul asta ma surprinde. Pur si simplu acum se plimba in jurul meu si ma scaneaza.

   Ochii lui ma cerceteaza intr-un mod ciudat .. Imi inspira frica dar si incredere.. Se apropie de mine.. Ma dau in spate iar el nu reactioneaza.. Ma ridic in picioare iar el se indeparteaza .Cred ca imi simte panica , a plecat spre padure, sansa mea de a pleca.. Merg in casa si adorm intr-un final. Ma trezesc, acum e in sfarsit dimineata . E tarziu asa ca merg sa fac un dus si sa ma pregatesc pentru scoala..

   A fost o zi lunga si banala la scoala.. M-am gandit mereu acea creatura care mi-a dat tarcoale. Plec usor spre casa , vad un tip inalt , cu parul castaniu ..

     Iese de pe strada care duce in padure.. Am un sentiment ciudat de deja vu de parca l-as fi cunoscut. Dar nu , sigur as fi tinut minte daca as mai fi vazut un tip ca el, cu ochii de un negru adanc ca a lui.

Ajung acasa , imi las geanta si plec iar spre padure sa citesc . Azi nu e nimic,lupul nu mai e , in padure e o liniste moarta. Am terminat de citit si o iau usor spre casa.. Ca de obicei , neatenta fiind ma lovesc de cineva .. Ca sa vezi, era tipul misterios de azi.. Imi intinde o mana sa ma ridic si spune:

     - Tu nu mai mergi pe aici de acum, este sosea principala, mergi pe ea.

     - Cine esti tu sa imi dictezi mie pe unde sa merg ? Spun naucita si nervoasa .

     - Daca sti ce e bine pentru tine ai sa ma asculti.

     - Incerci sa ma ameninti ? Proasta miscare. Tin sa te anunt ca nu e nici padurea ta, nici strada ta !

     - Uite ce e papusa, spun si o lipesc de primul copac imobilizand-o cu corpul meu. Ti-am zis ca nu mai mergi pe aici si cu asta am treminat.