The Fault

Ziua 4

 Am început să fumez din ce în ce mai mult de când a plecat. E un mod de a alunga durerea. Singurul mod. Am fost să îi vizitez părinții azi. Erau distruși. AB era singurul lor copil, iar acum i-a părăsit. Ei nu au înțeles de ce a făcut-o. Iar când m-au întrebat, nu am știut ce să le zic. Cum ai putea să le spui unor părinți îndurerați că fata lor s-a sinucis din cauza ta?

-A fost o ființă minunată. Pierderea ei m-a afectat și pe mine la fel de mult. Mi-aș dori la fel de mult ca dumnevoastră să știu motivul.

I-am mințit. Ce puteam să le spun? Nu puteam să intru pur și simplu în casa lor și să le spun că fata lor s-a sinucis pentru că a înțeles greșit o discuție dintre mine si Josh.

L-am vizitat și pe prietenul meu astăzi. Am purtat o discuție și cu el.

-De ce ai mințit-o pe AB?

-Am fost gelos pe relația voastră de mult. Știi asta.

-Josh, știai la fel de bine ca mine că Anna era instabilă emoțional. Nu te așteptai să se sinucidă?

-Nu, nu mă așteptam să o facă. A fost fraieră.

-Nu a fost fraieră. A fost rănită. I-ai spus minciuni, minciuni care au rănit-o la fel ca taieturile de cuțit. Ești fericit acum? Nu mai am o relație cu Anna. Nu mai am nici o tangență cu ea. Nici măcar nu mai știu cum îi sună vocea. Sper că scopul ți-e atins acum.

M-am dus imediat după asta acasă. Am început să caut pe internet diferite modalități de a te sinucide. Nu știu de ce am făcut asta, dar poate că dacă mă informam despre motivul morții iubitei mele avea să îmi fie mai ușor să trec peste. Sau nu. Am vrut să citesc, să știu cât mai multe.

-Îmi lipsești, Anna. Iar dacă tu nu poți fi aici, cu mine, poate că voi veni eu la tine.

Mi-am aprins o țigară, fumând-o pe cât de încet am putut. Am urmărit fumul luând diferite forme, apoi dispărând în aer.

-Știi, AB, de când ai plecat, nimic nu e la fel. Toți îți duc dorul. Mi-aș dori să pot da timpul înapoi. Să te ascult. Mi-ai zis că Josh nu e un prieten bun pentru mine. M-ai avertizat. Dar nu am vrut să te ascult. Am avut încredere în el, chiar dacă tu nu ai avut. Și acum totul se întoarce împotriva mea. Știu că de undeva de sus mă auzi, Anna. Știu că ești acolo. Sper să fii fericită. Îmi doresc asta. Îmi doresc să ai parte de toată fericirea din lume. Pentru că meriți. Meriți atât de multe. Ai fost o persoană extraordinară. Micuțo, îmi lipsești atât de mult.

Brusc, în cap mi-au răsunat versurile melodiei ei preferate. Am luat chitara, începând să cânt cu vocea mea răgușită.

-”I miss you

I miss your smile

And I still shed a tear

Every once in a while

And even through it’s different now

You’re still here somehow

My heart won’t let you go

And I need you to know

That I miss you”

M-am oprit. Amintiri mi-au năvălit în cap. Chiar îmi lipsește.

-Nu o să las niciodată amintirea ta să moară, Anna. Îți promit. Nu atâta timp cât eu trăiesc.