Black Rose -Yoonkook-

Capitolul III

  Când Jungkook a realizat că fratele său vindea tabloul unui marchiz, care din câte aflase era si un mare colecționar de tablouri, știa că nu o să iasă bine din situația asta. Datorita faptului ca tatăl lor a fost un colecționar de tablouri știa că persoanele ca el aflau imediat cui aparține tabloul si au multe informatii ce ii pot demasca.  

  -Esti sigur ca nu o să afle că tabloul nu este al tau? —Spune cu o agitație în glas care deja il enerva pe Taehyung.

  -Încetează! Deja te plângi prea mult in legatura cu asta. Peste două zile o să mergem la reședința lui si nu vreau sa aud nicio obiecție din partea ta. —Băiatul mai mare ii explica cu o voce calma si încrezătoare—Tu o să fii acolo cu mine pentru a părea mai credibili, avem tabloul de la tata si din cauza datoriilor suntem nevoiți să îl vindem. 

  Jungkook aproba ușor din cap si pana acasa nu au mai vorbit nimic. După ce au intrat în casa pentru care se făceau toate acele nebunii, Taehyung a început să curețe tabloul cu îndemânarea unui profesionist. Fratele cel mic se simțea nevoit să întrebe câteva lucruri despre marchiz odată ce peste câteva zile va merge in casa acestuia. Voia să știe cum arată și comportamentul său, pentru a își da seama cum va trebui sa se poarte.

  -Taehyung, dacă tot o sa te însoțesc în reședința marchizului îmi poți spune cate ceva despre el? Cel mare zâmbi scurt la auzul întrebării

  -Este un mare colecționar după cum bine ți-ai dat seama. Din câte mai știu are legături și cu împăratul și este foarte bine văzut în majoritatea societății înalte. Totuși îți dai seama că are și dușmani...geloși—se încruntă ușor la propriile vorbe exclamând.

  -Inseamna că imaginea din mintea mea cu domnul în vârstă și morocănos nu este una greșită —zambeste ușor crezând că are dreptate, in timp ce fratele său incepe sa rada.

  -Dar cine a spus că este bătrân, Jungkook? Daca nu mă înșel are 29 de ani, însă la partea cu morocănosul tind sa îți dau dreptate. 

  După toate acestea cei doi băieții au așteptat să treacă timpul pentru a ajunge odată la reședința renumitului marchiz. Fiecare avea motivele lui pentru așteptare: Jungkook era curios să îl întâlnească și voia să scape și de povara pe care o avea în inima, pe de altă parte Taehyung aștepta să scoată un preț cât mai mare cu care sa își renoveze iubita casa. 

  Când ziua mult așteptată a sosit, ambii băieți erau îmbrăcați în costume, cu tabloul destul de valoros așezat în trăsură alaturi lor. Aveau să ajungă tocmai deseară, drumul fiind unul destul de lung. 

...

In localul in care se afla, Min Yoongi aștepta să i se servească mâncarea, lui cât și prietenului său apropiat, Jung Hoseok, care la rândul său era un mare pasionat de arta. 

  -In seara asta o să cumpăr un nou tablou—spune luând o gura din paharul cu vin și analizând încăperea— M-am decis să il invit acasă pe cel care vinde tabloul, iar acesta o sa vina cu fratele său.—in final își întoarce privirea spre Hoseok și îl întreabă dacă dorește să li se alăture la cina.

  -O să îmi fac timp și o să vin. Totuși nu înțeleg de ce a trebuit să îi inviți acasă? —Il privește pe Yoongi cu un zâmbet scurt pe față, apoi incepe să mănânce din mâncarea ce le-a fost adusa acum câteva minute.

  -Nu am găsit nicio informație despre cum că el ar fi colecționar de tablouri și sincer îmi pare puțin suspicios, de aceea am dorit sa vina la mine. Cel mai bine este să mă conving singur de treaba asta. 

———

Salutare! Habar nu am daca o să citească cineva cartea asta, însă sper sa nu fie atât de oribila scrisă încât să fie ignorată in totalitate. Incerc sa fac ceva bun din ea și să îmi concentrez toată creativitatea in modul de a scrie pentru că acesta mi se pare cel mai important. Oricum, cine citește capitolele m-aș bucura daca ar spune ce nu ii convine in modul de exprimare sau orice critica constructiva.