Black Rose -Yoonkook-

Capitolul V

  Jungkook îl pofti imediat după ce se dezmetici în camera. Yoongi avea în mâini doua pahare in care se aflau băutura. Le lăsa pe noptiera, apoi se așează pe unul dintre fotoliile din camera. 

  -Imi pare rău că am dat buzna peste tine la ora asta târzie, însă mie îmi place sa stau de vorbă mai mult cu invitații mei iar cu tine abia am schimbat câteva vorbe. De fapt nu era adevărat ce spuse, nu ii plăcea să trăncăne prea mult cu musafirii lui, dar acum doar voia să scoată câteva informații de la Jungkook in legătură cu situația lor și cu tablourile. 

   -Nu este nicio problema, oricum probabil avea sa vina fratele meu peste mine daca nu intrați dumneavoastră. 

  -Te rog, spune-mi Yoongi. Nu sunt chiar atât de bătrân încât să mi te adresezi așa, spune râzând scurt. 

  Până pe la miezul nopții au stat și au discutat, Yoongi încercând să îl tragă de limba pe cel mic, însă și-a dat seama că nu poate scoate nimic de la el sau poate chiar nu avea ce. Celui mare i se părea interesant băiatul din fața lui. Era deștept, calculat, amuzant, dar avea o nota de timiditate ce îl făcea să pară încă un copil.  

  După trei luni, inima lui Jungkook deja era învățată cu grija pe care o avea pentru fratele său. Aceștia în continuare vizitau rudele și le scăpau de câteva lucruri de valoare. De asemenea și vizitele la marchiz erau mai normale, tot ce fura Taehyung cumpără el. 

  Discuțiile care durau până la miezul nopții au început să devină o obișnuință pentru Jungkook și Yoongi. Când erau în preajma lui Taehyung abia interacționau, însă în camera celui mic înfloreau conversații pe diferite subiecte, fiecare aflând mai multe unul despre celălalt.

Acum era una din serile in care Yoongi era in camera lui Jungkook si vorbeau. De data aceasta erau mult mai destinși, ambii stând întinși pe pat si discutând despre amintirile lor din copilărie.

-Încă îmi aduc aminte cum am căzut de pe calul bunicului de la ferma, spune Jungkook amuzat. Poate dacă nu încercam să sar cu el peste râu nu aveam acum frica asta pentru a călări. Yoongi râse si el și se ridică din pat.

-Haide să îți arăt ceva afară. Spune trăgându-l pe băiat de mana. Fiecare atingere care exista intre cei doi îl făcea să se simtă ciudat într-un fel. A mai simțit sentimentele astea in urma cu mult timp, dar continua să creadă că Jungkook îi trezește doar sentimente de prietenie.

-Dar daca o să mă prindă Taehyung? Îl privește cu îngrijorare pe cel mai mare, apoi își coboară privirea spre mana lui Yoongi care o ținea pe a lui. Își retrage mana rușinat si isi lasă capul in jos. Bărbatul observa asta si încearcă sa treacă repede peste situație deschizând ușa si ieșind pe hol. Cum de a fost atât de neatent încât sa uite să îi lase mana liberă.

-Și daca te prinde nu are nimic, pana la urmă ești acasă la mine. Au ieșit împreună afară si Yoongi l-a condus pe Jungkook pana la un hambar. Când au intrat abia se vedea ceva, iar cel mai mic a tresărit la auzul unui sunet.

-Yoongi unde m-ai adus? Spune cu teama, însă când becul a fost aprins privirea lui a descoperit un grajd care îi aducea aminte de cel al bunicului său. Când s-a uitat in boxe a văzut mai multe rase de cai care l-au fascinat.

-Îți place? Yoongi s-a apropiat de el, având un zâmbet pe față.

-De ce nu mi-ai spus că ai un grajd cu cai? Se întoarce spre el si îl ia în brațe dintr-un impuls de fericire. Este minunat.

Amândoi știau că ceea ce fac nu este bine. Faptul că își lăsau sentimentele să le conducă acțiunile îi trăda. Cel mai mare își pune brațele in jurul băiatului care îl făcea să se simtă altceva decât un marchiz, altceva decât un om cu o mască dură afișată în fața tuturor.