Black Rose -Yoonkook-

Capitolul I

  Hwaseong era o casa ce reprezenta una dintre reședințele reginei Jeongsun dar asta acum mult timp. Aceasta casa, mai bine zis un mic castel avea ca proprietar pe Kim Taehyung și fratele mai mic al acestuia, Kim Jungkook. Pentru Taehyung locuința era cea mai importantă, fiind singura moștenire pe care părinții săi le-au lăsat-o. Tatăl celor doi fusese un mare colecționar de tablouri, pereții tuturor camerelor fiind înfrumusețate cu picturi ale celor mai celebri pictori, iar Taehyung se pare că moștenea această plăcere pentru frumos pe care aproape toata familia o avea dar în special tatăl.
    ‎Jungkook se plimba prin curtea plina cu trandafiri privind casa. Perdelele erau învechite, pereții trebuiau văruiți și nici acoperișul nu o ducea prea bine. Împreună cu fratele său se zbătea să întrețină casa dar fara rezultat. Banii rămași moștenire s-au terminat iar cum băiatul mai mare nu se indura sa vândă ceva nu puteau face nimic. Băiatul intra, lăsându-si pantofii la usa și merge la bucătărie sa gătească ceva. Taehyung ajunge de la munca și se duce direct la Jungkook.
    ‎  —Jungkook pregătește-te, mâine mergem la mătușa Mei, spune uitându-se prin jur să vadă ce a gătit fratele său.
    ‎  —Mătușa Mei? –întreabă mirat băiatul– ce sa căutam acolo, doar știi că abia ne suporta, replica băiatul ducând farfurii și tacâmuri pe masa din salon și se întoarce în bucătărie pentru a lua și mâncarea.
    ‎  —Oh, dar mătușa ne iubește –rade dând ochii peste cap apoi redevenind serios– știi că avem nevoie de bani iar din ce câștig eu ne putem întreține cat de cat, de renovat nu mai vorbesc.
    ‎—Nu o sa ne dea niciun ban, doar ai văzut și tu cat de zgârcită este, nu îmi dau seama cum a putut sta cu ea unchiul Dae –ia mâncarea și o duce în salon punând ambilor in veselă și se așează la masă abia după ce o face fratele său.
    ‎—Dar cine a spus că îi cer ceva, are atâtea tablouri de la domnul Dae și le păstrează în niște camere uitate până și de ea. Numai un tablou din acelea ne-ar ajuta sa renovam o bunicica parte din casa –zâmbește dându-si seama că ideea lui chiar era una buna.
    ‎ La auzul acestora, fratele său mai mic mărește ochii simțind cum inima lui o ia la goană numai gândind că cineva ar afla de acest lucru odios
    ‎—Cum ai putea face așa ceva, daca își dă seama? O sa te denunțe la poliție și toate rudele vor afla de asta –oftează și împinge farfuria puțin în fața dând semn că i s-a dus pofta de mâncare.
    ‎ —Haide, nu fi așa...ea nici nu isi da seama ce comoara are în casă, nu va observa nimic –isi termina mâncarea ridicându-se de pe scaun– Culca-te devreme, mâine plecam dimineață –se întoarce cu spatele dând sa meargă spre camera acestuia– Ah, da...sa îți iei o valiza mai mare iar când plecăm de la mătușa nu cumva să uiți ceva prin camera sau să lași servitoarea sa umble în bagaj, da?
    ‎ —Da, dar totuși nu ar trebui sa facem asta.
    ‎—Stai fara grija, știu ce spun.