Capitolul 8

4.3K 161 38
                                    

Yoongi P.O.V.

Am schitat un zambet cand am simtit doua brate mici care ma inconjuara. O iubeam. Mi-am pus in minte sa o fac a mea si reusisem. Era a mea, in intregime. Am pus-o peste mine, vazand cum isi aseaza capul pe pieptul meu. Fundul ei era pe membrul meu, facandu-ma sa scot un sunet ce o facuse pe micuta mea sa se frece de mine. Incepusem sa ii mangai spatele, ajungand cu mainile pe fundul ei mic.

Am facut contact vizual cu ea, vazand acei ochisori ce ma scoteau din minti. In a doua secunda am fost peste ea, sarutandu-i gatul si obrajii. Cum poate aceasta fiinta sa ma excite si cu un zambet?

N/T P.O.V.

Mi-am inchis ochii din cauza placerii. Yoongi imi saruta gatul, muscand si sugand o portiune de piele. Buzele lui s-au unit cu ale mele, dandu-i permisiunea sa imi exploreze fiecare centimetru' din gura mea. Telefonul lui sunase, ceea ce ne facuse sa intrerupem sarutul. Yoongi scosese un sunet de frustrare ce ma facuse sa rad de el. Eram singura in camera, Yoongi plecase sa vorbeasca la telefon. Mi-am inchis ochii, adormind din nou din cauza plictiselii.

Am fost trezita de Yoongi care imi mangaia parul, facandu-l sa zambeasca la cum ma pisiceam langa el.
"Trezirea. Trebuie sa mergi acasa."
N/T: Dar nu vreau...
"Trebuie. Eu am treaba."
N/T: Ce treaba? Vreau sa stau cu tine.
"Am spus sa faci ceva. Asculta-ma!"

M-am ridicat imediat din pat, imbracandu-ma in hainele mele si iesind pe usa. Nu stiu de ce Yoongi are starile astea. Oare o fi bipolar? Yoongi ma sarutase scurt pe buze, bagandu-se in masina si plecand. Afara, Jimin statea pe veranda casei lui, fumand. De cand fumeaza el? Parul ii era vopsit brunet, iar starea lui imi indica ca nu e bine deloc. M-am asezat langa el, observand ca nu ma baga in seama deloc, privirea lui ii era fixa pe un punct inexistent, tragand din acea tigare cu putere.
N/T: Nu stiam ca fumezi.

Nu imi raspundea. Nu ma privea. Nu schita nimic. Nimic. Intr-o fractiune de secunda, ochii lui intunecati imi privisera fata, corpul, parul, mainile. Tot.
"Cat de mult te poate schimba blondul ala."
N/T: Jimin..imi pare rau. Eu..
"Este okay. Poate e mai bine daca merg la curve. Fetele cuminti nu-s de mine."
N/T: Nu asta am vrut sa spun. Jimin...
"Du-te acasa, N/T. Nu vreau sa ma bat cu ala. Fa pasi de pe propietatea mea."

L-am privit uimita cand se ridicase brusc, aruncand tigarea si intrand in casa fara sa se uite la mine. Ce i se intampla? Imi pare rau pentru cum s-a comportat Yoongi cu el. Nu vreau sa-mi pierd prietenul, dar nici pe Yoongi.

Mama statea in bucatarie, vorbind cu unchiul Jinnie si Tae Tae. M-am apropiat mai mult, dar suficient, incat sa nu ma vada.
"Jin, trebuie sa facem ceva."
"Ceva, ce?"
"Nu stiu, trebuie sa avem mai multa grija de ea. Taehyung, tu ce zici?"
"Are 17 ani. Cred ca se descurca. Mai ales ca il are pe Yoongi si Jimin, si restul prietenilor. Nu o poti tine langa tine tot restul vietii."
"Hyung, ce te-a apucat? Oamenii astia sunt periculosi, nu intelegi? Crezi ca prietenii ei o pot apara de ei?"
"Nu vreau sa mai aud nimic,Jin. Merg sa fac o plimbare. Cand incetati, ma suni."

Am plecat repede spre camera mea inainte ca Tae sa ma vada. Eram confuza. Cineva voia sa-mi faca rau? Dupa ce facusem dus, ma schimbasem cu niste haine la intamplare, auzind de jos vocea mamei. Am tras cu ochiul peste geam, gandindu-ma cum ar fi sa cobor pe acesta.

O facusem si pe asta. Sarisem pe geam, ignorandu-mi mama. Am inceput sa fug spre firma lui Yoongi. Voiam sa stau pe langa el, voiam sa-l simt aproape si sa uit de acea conversatie de acum cateva minute. In urma mea auzeam pasi, pasi grei ce pareau ca se apropie si mai mult de mine. Imi era frica sa ma uit in spate, asa ca tot ce am putut face, a fost sa ma pierd printre oameni, luand-o la fuga.

Masina lui Yoongi nu era in fata firmei. La intrare o vazusem pe Unni. Am mers spre ea, vazand cum tresare la aparitia mea.
"M-ai speriat."
N/T: Stii unde este Yoongi?
"Nu, dar va veni. Tu de ce esti aici?"
N/T: Nu voiam sa stau acasa..Vreau la Yoongi.
"Mai ai de asteptat."
N/T: Cred ca merg sa mananc ceva., am spus putin suparata, vazand peste drum un mic restaurant. Inainte sa plec imi amintisem ca nu aveam niciun ban la mine. Ãm..Unni, am nevoie de ceva.
"Ce?"
N/T: Am nevoie de cativa bani..nu am nimic la mine.

Am fugit bucuroasa spre restaurant cand Unni imi daduse bani. M-am asezat la o masa, comandand ramen si limonada. Dupa ce platisem, imi facusem drum spre iesirea restaurantului, pe langa mine trecand un barbat. Inainte sa traversez strada, am simtit o mana ce-mi strangea incheietura. L-am privit pe cel care facea asta, analizandu-i fata. Nu ii puteam vedea ochii din cauza ochelarilor de soare, avea buzele mari si pline, iar barba  ii acoperea putin din fata. M-am smucit de cateva ori, dandu-mi seama ca era in zadar.

N/T: Ce vrei? Si cine esti?
"Pe tine. Tu vi cu mine. Fi linistita, nu vreau sa faci vreo scena."
N/T: CE? NU! DA-MI DRUMUL!, barbatul zambise cand mai multe persoare s-au uitat spre noi.
"E sora mea mai mica. E incapatanata.", a ras fals, facandu-ma sa ma misc si mai mult. Mana lui intrase in parul meu, incepand sa mearga spre o masina neagra.
N/T: UNNI!! AJUTOR!,
"Zic sa taci. Nu ma enerva."

Ultima mea privire s-a dus spre firma lui Yoongi, ochii incepand sa mi se umezeasca. Ultimul lucru pe care il vazusem inainte sa fiu bagata cu forta in masina, a fost Unni...
Mainile imi erau legate la spate, picioarele la fel,iar ochii acoperiti de o esarfa neagra. Materialul de la ochi era ud din cauza lacrimilor mele. Incepusem sa tip si sa plang mai tare. In scurt timp am simtit un miros ce ma adormea, iar gura mea ce parea ca era si ea acoperita de un material.

Yoongi..unde esti?

unde esti?

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Daddy's girl / Min Yoongi Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum