N/T esti o fata complicata, prea complicata pentru a avea o viata normala. Este o little, nu tot timpul, dar este. Ea locuieste cu parintii ei. Peste drum, se afla vecinul ei, Yoongi, tanar, aratos, bogat, care nu stie cu ce se confrunta viitoarea l...
Stateam de aproape doua ore pe scaunul asta blestemat. Ce naiba ii faceau lui Jimin? Imi ridicasem capul din pamant cand simtisem mana doamnei Park pe umarul meu. M-am ridicat, ca mai apoi sa-mi vad atat parintii, cat si pe Tea si Jin. I-am luat pe toti in brate, incepand sa plang. N/T: Imi pare asa rau! Imi pare rau! Vã iubesc! "Esti bine, scumpo, asta conteaza." N/T: Dar Jimin nu, mami.. "Cine a zis ca nu?", vocea ragusita a lui Jimin ma facuse sa-mi intorc capul spre el, sarindu-i in brate. O auzisem pe mama acestuia chicotind. "Jimin este un baiat puternic. Glondul nu a ajuns asa adanc in bratul sãu. Trebuie sa ai grija sa nu-ti fortezi mana si sa nu ti fete asa frumoase in brate.", toti incepusera sa rada, numai noi doi stand seriosi, tinandu-ne strans in brate.
Am hotorat ca toti sa mergem si sa mancam. Iesisem din spital dupa ce doamna Park si Jimin au semnat o gramada de foi. In parcare il vazusem pe Yoongi, cu un buchet de flori in mana si un pluș. Jimin se uitase la mine, vazand ca ochii mei nu fac contact cu ai lui; a mers usor spre masina mamei.
Parul uscat pe jumatate imi flutura in toate directiile din cauza vantului. Am mers cu pasi mici spre masina, vazand cum Yoongi se apropie incet de mine. "Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat, baby.", imi linsesem buzele uscate, lasand apoi un oftat lung, de tristete. O lacrima s-a prelins pe obrazul meu, Yoongi mutand plușul in mana cu floriile, iar pe cealalta libera plasand-o pe obrazul meu. M-am dat doi pasi in spate, vazand ca privirea lui devenise si mai trista. "N/T, baby, imi pare rau pentru tot.." N/T: Lasa-ma in pace, te rog..
Intrasem in masina, locul meu fiind langa Jimin. "Esti bine?", am dat afirmativ din cap; tot ce mai observasem era Yoongi, care privea spre masina noastra cum se indeparta de el. Simteam ura, tristete si tot odata iubire. In interiorul meu se ducea o batalie intre sentimente, dar niciun sentiment nu putea castiga. "N/T, coboara, am ajuns.", vocea tatei m-a trezit din micul meu somn.
Odata ajunsi in fata restaurantului, privirile erau pe mine si Jimin. Amandoi aratam groaznic. Ochii lui Jimin erau umflati si rosii din cauza plansului. Bluza neagra ii era usor murdara de noroi, iar maneca bratului stang ii era ridicata, lasand la vedere bandajul cu o mica pata de sange pe el. Imi prinsesem parul intr-o coada, lasand la vedere fata mea, si expresia fetei; bluza imi era destul de rupta, blugii murdari, iar mainile usor patate din cauza sangelui care ii apartinea lui Jimin.
Ne-am asezat cu totii la masa, luand in maini meniurile. Dupa ce toti comandasera, m-am ridicat in picioare; privirile oamenilor din jur erau din nou pe mine, analizand si aratand cu degetul. N/T: Merg pana la baie., am trecut pe langa mesele unor fete, auzindu-le cum rad. Imi spalam mainile de sangele uscat, ca mai apoi usa baii deschizandu-se. Cateva fete imbracate in rochii si machiate, se uitam la mine cu dispret.
Una din ele m-a oprit cand am vrut sa ies pe usa. "Baiatul de la masa este iubitul tau?" "O intrebi asta? Nu vezi cum arata? Sigur nu a avut un iubit in viata ei." "Nu fi rea. Deci, scumpete, acel baiat e cu tine?" N/T: N-Nu.. "Ha! Ti-am zis eu. Cenusareasa exista fetelor!", celelalte doua au inceput sa rada cu pofta. Ii apucasem fetei satene rochia in pumn, tragand-o mai aproape de mine. N/T: Printul meu a fost Min Yoongi.
M-am trantit in pat, gandurile parca tipau in mintea mea. Intamplarea din baie mã facuse sa ma intreb daca a fost alegerea corecta sa spun. Telefonul incepuse sa vibreze, semn ca primeam mesaje. Toate erau de la Yoongi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
