cele două lumi

Visul

Era o seară liniştită de vară iar protagonista acestei poveşti era captivă întrun vis extrem de ciudat
Visa cum zbura pe deasupra oraşului cu sentimentul acut de frică ce era totuşi însoțit şi de sentimentul libertăți cea ce în mod normal nu-i se mai întâmplase.
Ionela încercă săşi dea seama cam în ce parte a oraşului se afla până când atenți îi fusese atrasă de un convoi de maşini blindate de culoare neagră ce se deplasau în mare viteză pe şoseaua pustie întro linişte deplină.
Acele maşini îi dădeau o stare de neliniște aşa că încercă să le urmărească dar fusese trasă în alte vise uitând cu desăvârșire de cel precedent.

Vulturul era extrem de nemulțumit reuşise so piardă pe mica Ionela din nou, un minut se uitase în altă parte şi fata era de ne găsit dacă no găsea cât mai curând avea toate şiansele să ajungă să le țină tovărășie puilor pe grătar şi încerca să evite această situație pe cât posibil
Uf o zări în sfârşit pe fată hotărânduse ca de acum în colo să no mai piardă din vedere nici un minut spuse vulturul lundo pe urmele fetei spre vila inpunătoare
În timp ce fata se ducea să se pregătească pentru şcoală vulturul se hotărâ să meargă săşi viziteze sora de suflet ca săi dea raportul pe acea zi

DIN PERSPECTIVA LU Ionela
- Firar iar o să mă certe bunica cam întârziat şi cu siguranță o să mă întrebe de temele pe care nu leam făcut începu ea să vorbească de una singură în timp ce se pregătea pentru a doua zi până când fu întreruptă de o bătaie în uşă
- Intră spuse ia mai tare încercând să ia o atitudine cât mai inocentă crezând căi bunica ei dar se linişti repede când îl văzu Beni unul dintre cei mai vechi angajați ai vilei
- Vă rog să mă scuzați domnișoară dar bunica dumneavoastră ma rugat să vă transmit că este plecată întro delegație şi se întoarce peste câteva zile, deasemenia mia mai spus să vă transmit că nu aveți voie în biroul ei cât timp ea este absentă...
- Mersi de informare acum cred co să mă pregătesc de culcare că este cam târziu şi mâine am şcoală îl întrerupse Ionela plictisită de acelaşi monolog pe care îl auzea de fiecare dată când bunica ei pleca în vreo delegație
După plecare angajatului fata se puse în pat gândinduse cum să inte mâine în biroul bunici ei adormind cu un zâmbet diabolic când găsi planul perfect