cele două lumi

Biroul

Din perspectiva lui Ionela:
- Cu discuția Deliei bubuindui în urechi Ionela mergea hotărâtă spre birou.
- Acum ori niciodată, dacă no fac acum nu am so mai fac deloc! încerca să se motiveze singură.
Cu cât se apropia mai mult cu atât încetinea pasul aşa că atunci când ajunse în fața uşi mai mult îşi târâia picioarele.
Uşa era dublă din lemn masiv având culoarea neagră find şi singura uşă de acest fel din întreaga vilă.
Îndreptă mâna spre clanță, cu un nod în gât, nu era prea obişnuită să încalce regulile bunici ei.
- Hai mâță fricosă, uşile nu muşcă mai cu inimă se motivă singură deschizând uşa care surprinzător era descuiată.
Biroul era extrem de spațios, find ocupat în mare parte de cărți, hârti şi dosare care se aflau pe dulapuri, pe biroul imens din mijloc chiar şi pe jos.
- deci eu când am vrun ciorap pe jos țipă la mine că sunt foarte dezordonată!! bombănea Ionela în timp ce făcea slalom printre dezastrul din birou.
Biroul era mare, negru având niște modele vechi şi greu de deslușit, Ionela se apropie de el parcă hipnotizată. În majoritatea sertarelor nu găsi nimic interesant decât mai multe hârti şi dosare în unul găsi spre surprinderea ei un pumnal alb cu lini roşi ca niște vene îi lipsea vârful dar în rest era în perfectă stare, după cel examină îl puse la loc cu regret.
Încercă şi ultimul sertar dar acesta era încuiat mai încercă o dată trăgând de el cu toată forța dar era de ne clintit. Simți cum i se ridica furia în cap nu vroia să plece până nu găsea niște răspunsuri despre părinți ei şi cun zânbet destul de răutăcios scoase pumnalul şi forță încuietoare.
I se păru că pumnalul începe să vibreze în mâinile ei devenind parcă luminos dar când auzi ce zgomot făcu sertarul îi îngheță sângele în vene încremenit în loc aşteptânduse ca bunica ei să apară ca o turbată în cadrul uşi, după câteva secunde de aşteptare se mai linişti puțin şi deschise dulapul
- SERIOS se răsti de fustrare acoperinduşi repede gura. bravo geniule dar de ce nu țipi şi întro portavoce!!!! se gândi în timp ce se uita la sertarul gol
Se uită la sertarul gol şi simțea că trebuie să fie ceva acolo aşa că se mai holba câteva minute la el până când văzu. Era ceva ciudat o fâşie de umbră proiectată de lumina de afară dar problema era că nu era nimic în dulap întinse mâna spre umbră dar de o dată simți electicitate la degete şi retrase mâna speriată
- ce naiba spuse uitând că nu are voie să înjure în nici un fel
Întinse iar mâna până dădu de aceiași senzație de electricitate dar de data asta nuşi mai retrase mâna ci întinse mâna încet spre umbră, electricitatea crescând, cu cât se apropia mai tare până dădu de ceva tare. Deja avea inima în gât de frică dar curiozitate era mai mare aşa că apucă obiectul, scoțândul din dulap, în momentul acela sertarul se schimbă radical devenind complet negru în mijloc având o pentagramă roşie, culoarea semănând izbitor de tare cu sângele.
- Ce dumn.....! Exclamă fata când în mână i se marerializă o carte neagră, cu aceiași pentagramă numai că aceasta era albă
După ce se mai holba un pic la carte închise brusc sertarul şi băgă cartea sub hanorac îndreptânduse furtunos spre uşă oprinduse brusc la mijloc cu senzația că a uitat ceva
- pumnalul spuse ea uitânduse spre birou, dacă tot înprumut cartea nu cred căi o problemă să înprumut şi pumnalul spuse întorcânduse din drum

Din perspectiva lui Igor
Era deadreptul bulversat venise la porunca Deliei și ştia că uşa o să fie deschisă dar biroul Delia nu reuşise săl deschidă dar fata îl deschise de parcă nu era nimic.
- Ce se întâmplă aici?! numi miroase a bine trebuie să o aduc pe inbecila de sormea! bombăni vulturul şocat când văzu ce carte scoate fata din sertar şi mai ales pumnalul i se părea cunoscut.
Fără să mai stea pe gânduri îşi lă zborul cât de silențios putu şi ieşi pe ușa întredeschisă, dar din cauza şocului nu fu atent şi intră înto statuie pierzânduşi cunoştința.

Din perspectiva lui Ionela
Lă pumnalul în mână punândul în buzunar speriânduse dintrodată de un mic zgomot care se auzi de pe hol întorcânduse brusc călcând pe o carte şi căzu lovinduse cu capul de birou se ridică de jos fără să simtă ceva crezând că nu se lovise prea tare ignoră incidentul și plecă spre uşă, deschizândo cât putu de silențios trezinduse întro peşteră.
- perfect miam spart capul şi acum am halucinați nu se...
Dar fraza îi fu întreruptă de un şuierat urmată de o pală de vânt, de frică dădu să intre din nou în birou dar uşa dispăruse și în locul ei era un perete neted speriândo dea binele
- Crezi co să scapi aşa de uşor de mine!?
Se auzi deodată o voce în capul ei făcândo să o ia la fugă spre singurul drum disponibil.
- Cine eşti aratăte reuşi să mormăie Ionela dea dreptul terifiată în momentul în care se lovi de o altă fundătură peştera asta era un adevărat labirint
- Chiar vrei să şti cine sunt se auzi de data asta tare vocea find extrem de groasă o să regreți amarnic.
De după colț se auzea niște paşi târâiți şi un mârâit constant ....

Aici se închieie capitolul sper să vă placă
Vă rog să scuzați multitudinea de greşeli şi lectură plăcută☺