cele două lumi

Minciuna

Din perspectiva lui Ionela:
Tocmai se întorsese de la şcoală şi era extrem de agitată avea sentimentul inexplicabil că urma să se întâmple ceva teribil cu bunica ei.
- Ar trebui să mă calmez, en perfectă siguranță cu cele două gărzi de corp pe care le are şi ar mai trebui să nu mai vorbesc de una singură adăugă ea în timp ce se îndrepta spre biroul bunici ei
Nu se simțea în lagul ei mai ales că se simțea urmărită non stop dar de fiecare dată când se întorcea nu era nimeni acolo.
- Ah aici era micuța noastră prințesă!
Ionela se întoarse panicată spre dădaca ei, nu a putut să spună niciodată o minciună fără ca aceasta so descopere.
Era o femeie frumoasă de vro 26 de ani cu păr blond deschis, avea 1,79 înălțime find extrem de inpunătoare,
cea ce o intimida mai mu la ea erau ochi mari de o culoare splendidă de un verde deschis care păreau că pot pătrunde direct în sufletul tău.
- Ce faci aici? trebuia să vi pentru lecțiile de scrimă!
Întrebarea Delia o nedumeri foarte tare pentru că nu făcuseră aşa ceva până acum.
- Eu nu am antrenamente de scrimă! o fi băut înainte să vină aici cum face de la o vreme.
- Domnișoară eu nu am chief de glume ști... Delia se opri şi se uită direct în ochi fetiței din fața ei iar lai întrerupt pe Beni nu-i aşa? întrebă ea cu o voce supărată.
- Nuuuu...frate am încurcato trebuia săl ascult până la capăt se gândi ea uitânduse în jos.
- Ionela ce ți-am spus eu să nu faci când vorbeşti cu cineva, puştoaica asta mă calcă pe nervi dar gata diseară în sfârşit no să mai trebuiască să mă prefac!!
Ionela ridică privirea şi îi întâlni privire rece ca ghiața a dădacei făcânduise frică de ea revenindui dinto dată şi sentimentul că bunica ei va păți ceva de data asta find mai puternic.
- Deci insistă Delia lai întrerupt din nou pe Beni nu? şi cu fiecare cuvânt rostit se apro mai mult de fată până a ajuns să o ia de bărbie ținândo cu privire în sus
- Nu!
- IONELA!!!! se răsti dintro dată aceasta făcândo pe fată să tresară.
- Da, răspunse până la urmă Ionela cu lacrimi în ochi. O speriase că țipase la ea şi deja o durea maxilarul la cât de tare o strângea.
- Unde te duceai dacă nu ştiai de antrenamente? întrebă aceasta în timp ce îi dădea drumul din stânsoare.
Ionela era de dreptul panicată, dacă Delia afla că vrea să meargă în biroul bunici ei o încurca.
- e...u şti t...uu hai mai repede creier leneși inventează ceva!!!
- Şti ce! am treabă nam timp de micile tale jocuri spunând asta plecă în aceiași direcție din care venise.
DIN PERSPECTIVA DELIEI
- Asta e perfect puşlamaua aia mică o sămi facă toată treaba începu să râdă în timp ce se îndrepta spre camera ei, Igor treci în momentul ăsta aici
- Ho de ce urli aşa că nu-s surd îi răspunse mental vulturul care tocmai apăru de după colț aşezânduse pe unul din dulapurile de lângă femeie.
- Vreau să o urmărești pe Ionela şi sămi transmiți totul mental absolut totul e foarte inportant.
- Dar nui corect e..
- Să nu te aud că te jumulesc ca pe o găină!!!!
Igor îşi lă imediat zborul ne vrând să afle dacă amenințarea era pe bune.