De ce mă mint? Mai bine tac… M-am prefăcut de mii de ori că-s fericită şi râd mereu de ce spun alţii, nimeni nu mă cunoaşte cum o face el. Ştie cum sunt, ce stări am, iar atunci când mă enervez e primul care află motivul. Dar oare mă înţelege atât de bine precum cred eu? Sunt tristă sau fericită alături de el? E o monotonie continuă sau ne distrăm spontan împreună? Am prea multe întrebări şi aşa de puţine răspunsuri. Aş vrea să găsesc o carte cu foi albe şi să scriu acolo povestea mea şi a lui. Povestea noastră, a doi puşti care cred că se iubesc în perioada lor de îndrăgosteala. Am tot sperat că-mi voi răspunde la întrebări, dar continuând aşa mi-am rănit sufletul mai tare. Îmi place să visez, visând voi avea fericire , iar de nu-i vis va fi coşmar şi am să mă trezesc… … sperând că realitatea este doar un joc de cărţi, iar jocul meu nu-i de noroc. Am auzit spunând pe cineva că poţi iubi orbeşte, dar dragostea nu-i ca o boală? Oamenii cu adevărat bogaţi trăiesc ca să iubească . Chiar şi de eşti sărac, cum poţi iubii ca să trăieşti? Nu poţi doar să iubeşti ceea ce nu trăieşti iubind.
CITEȘTI
Tot ce gandim
Romanceplang. Nimic nou.. E ora noua seara si sufletul parca imi urla de durere. As vrea sa imi revin si sa ies din inchisoarea mintii mele care ma distruge putin cate putin in interior. Nu pot! Am urlat, am strigat, m-am dat cu capul de pereti; dar degeab...
