Este destul de greu să te prefaci zilnic că tot ce se întâmplă cu tine este perfect în regulă, că ești fericit și că viața ta nu ar fi putut vreodată să fie mai bună, însă la un moment dat devine un fel de rutină zilnică. În fiecare dimineață îți acoperi adevăratul sine cu o mască care să mulțumească persoanele din jurul tău, care să contureze exact trăsăturile care din punctul lor de vedere ar trebui să te caracterizeze, o mască care să te transforme oarecum în copilul perfect . Pentru mine totul a inceput odată cu venirea în plin a adolescentei.
Singurul lucru care ma face sa mai zambesc acum este sora mea mai mica,Calisia, in varsta de 10 ani. In fiecare dimineata ma trezeste cu aceiasi melodie sustinuta pe fundal de sunetul vocii sale de inger, voce pe care nu m-as satura niciodata sa o aud. Acest mic gest pentru unii ar putea fi destul de iritant, dar pentru mine este cel mai adorabil lucru pe care l-a facut cineva pentru mine.
--Christiaaan, trezeste-te! Daca mai dormi mult o sa intarzi la scoala....iar, chicoti ea in timp ce incerca sa dea la o parte patura cu care eram invelit.
-- Sunt treaz, m-am ridicat usor si i-am aplicat un sarut cald si plin de iubire pe frunte, multumesc surioara. O sa cobor si eu imediat.
A dat aprobator din cap si s-a indreptat spre camera sa pentru a-si lua ghiozdanul, apoi a coborat la parter, in timp ce eu ma pregateam pentru scoala . Peste putin timp am coborat si eu, nu inainte de a-mi lua de pe birou caietul de notite si aparatul foto.
Am evitat sa intru in bucatarie din dorinta de a nu fi nevoit sa vorbesc cu mama mea. M-am jucat pentru cateva secunde cu cainele meu, apoi m-am dus sa ma incalt pentru a o duce pe Calisia la scoala. Inainte sa apucam sa iesim pe usa, m-a strigat mama si a incercat sa imi spuna ceva, dar mi-am bagat castile in urechi si am plecat din casa, ignorand incercarile ei de a purta o conversatie cu mine. Nu ne intelegem prea bine de când parintii mei au divortat si au decis sa o ia fiecare pe drumuri diferite. In plus de fiecare data când incerc sa port o converatie normala , sfarsesc prin a ma contrazice cu ea.
Dupa ce am dus-o pe surioara mea la scoala si m-am asigurat ca a ajuns in siguranta in sala de clasa, m-am indreptat spre liceu. Nu interactionez prea mult cu colegii mei, motiv pentru care am ales sa stau in ultima banca pentru a nu fi observat de ceilalti.
Duc o viata destul de monotona. Imi petrec majoritatea timpului ascultând muzica si urmarind din când in când cate minute s-au scurs din cele sapte ore pe care trebuie sa mi le petrec zilnic la scoala. Toti din clasa ma cred un ciudat, isi dau coate si incep sa susoteasa si sa chocoteasca atunci când ma vad. La inceput ma deranja extrem de mult, dar cu trecerea timpului m-am obisnuit si am decis ca ar fi mult mai bine pentru mine daca as ignora toate gesturile de genul.
