Inainte de a schita cateva linii si contururi pe pereti, am cautat cateva peisaje de primavara pe internet. Am selectat cateva elemente din fiecare poza pe care am vizualizat-o si le-am adaugat pe desenul imens din fata mea, incercand sa nu omit orice detaliu nesemnificativ in aparenta pentru unele persoane. Este adevarat ca uneori detaliile nu sunt chiar atat de importante pe cat ar parea, deoarece majoritatea operelor de arta ies in relief prin simplitate si mesajul transmis, insa pentru mine prezenta detaliilor foarte bine conturate reprezinta o marca care ma caracterizeaza, care ma ajuta sa imi exprim emotiile si trairile pe care le simt la momentul respectiv.
Muzica ma ajuta sa ma concentrez, asa ca mi-am scos din buzunar castile si le-am bagat in urechi, lasand astfel ritmul muzicii sa imi curga prin vene. Munca pe care trebuia sa o depun nu era una stabila avand in vedere faptul ca pret de cateva minute pictam, apoi urmatoarele minute o ajutam pe doamna Willson sa care diverse obiecte decorative ambalate dintr-o camera in alta. Din cand in cand mai trageam cate o privire spre ceasul cu cuc din hol, gandindu-ma la micuta Calisia si mica sa planseta pe care a planuit cu foarte mare atentie activitatiile pe care am fi putut sa le desfasuram astazi.....Imi pare rau ca am dezamagit-o.
In fiecare luna petrecem o zi impreuna desfasurand diverse jocuri si activitatii care sa ne aproprie mai mult unul de celalat. Acum micuta mea printesa trebuie sa isi petreca cea mai importanta zi din viata sa asteptandu-ma cu sufletul la gura sa ajung acasa,lucru care nu o sa se intample prea curand avand in vedere cate mai aveam de facut.
Nu voiam sa o las sa ma astepte degeaba, asa ca am incercat sa ii explic domnei Willson situatia. M-a asigurat ca ma intelege si ca o sa isi sune nepotul si il va chema ca sa ma ajute.I-am multumit si m-am intors la pictat, incercand sa termin ceea ce am inceput mult mai repede.
Peste putin timp s-a auzit soneria de la intrare, iar mai apoi usa deschizandu-se.
Mi-am scos din ureche o casca si am inceput sa mestec usor coada pensulii pe care o țineam dupa ce m-am dat câțiva pași în spate pentru a analiza ce am reusit sa pictez până acum.
-- Buna Bunico! Sper ca nu am ajuns prea târziu, nu?
--Nu.Mai sunt multe lucruri de facut pe aici, cutii de cărat, mobila de mutat si ordine bineinteles.
Doamna Willson si-a luat nepotul de braț si s-au îndreptat amândoi spre locul in care m-a aflăm eu.
-- Înainte să începi să mă ajuți la treaba, vreau sa cunosti pe cineva.
Cand cei doi au ajuns in sufragerie mi-am ridicat putin capul si mi-am îndreptat toata atentia spre ei , nu înainte de a o lasa pe doamna Willson sa ma prezinte
-- El este ...., începu aceasta sa spuna, dar a fost întreruptă de noputul sau
-- Christian!, pe fata ii apăru un zâmbet
-- Alexander?, am rămas putin socat cand am vazut cine se afla in fata mea,
-- Voi doi va cunoasteti?, doamna Willson clipi de câteva ori si isi incolacii mâinile la piept.
-- Da, intervenii Alexander, ne-am cunoscut in parc dupa ce m-am holbat pret de cateva minute bune la desenul pe care îl făcea.
