Picături de sânge °°° J. J. K. ff

Capitolul 1

Acum 2 ani

- Hai mai repede Mal. Treaba asta nu se face singura! Nu vrei sa iti iei bătaie iar nu? Spune fratele meu Ahn.

  - Are dreptate Mal. Hai mai repede. Spune tatăl meu beat mort.

  - Dar... Sunt obosita... Imi este rău... Spun eu aproape lesinand.

  - Nu îmi pasa. Hai mai repede. În câteva ore vine maicata. Nu ma fa sa tip! Hai azi! Spune tatăl meu și îmi lipește o palma.

  - Da eu ce sunt aici ma rog? Păpușa voastră? Ce dracu sunt eu sa va fac toată treaba? Ce sunt eu? Ce? Tip aproape plangand.

  - O prosta. Spune Ahn și rade.

  - Sa vad eu ce faceti voi fără proasta asta. Sa va vad! Tip și plec spre camera mea, în baie unde m.am încuiat. Am început sa plâng atât de tare încât capul ma durea, iar în fata ochilor predomina o mantie încețoșată. Mi.am luat telefonul și castile și am început sa ascult muzică. M.am ridicat de pe gresia rece de un alb imaculat și m.am dus spre dulap de unde am scos o lama ambalata.

  Am desfăcut ambalajul apoi cu cea mai mare ura am început sa îmi tai mana stânga, acum gresia alba fiind acoperita de o balta roșiatică.

  Mana ma durea atât de tare încât credeam ca mor, chiar îmi doream asta. Nu vroiam sa o las pe mama dar nu mai puteam sa rezist acestul calvar. Vroiam sa mor de tot.

  Încetul cu încetul privirea mea se încețoșa, eu lesinand în balta cu sânge. Tot ce mai auzeam erau niște lovituri în ușă și țipetele mamei.

  In prezent

Stateam la mormântul mamei mele, în genunchi, cu un buchet mare de flori în brate.

  - Bună mamă! Am venit sa te revăd. Îmi este dor de tine. Nu mai suport sa trăiesc cu  tata, fratele meu și acea femeie ingrozitoare. Mama vreau sa vin la tine! Spun plangand de zor.

  De când a murit din cauza unei tumoare pe creier de care nu ne.a spus decât în faza finala, am început sa devin din ce în ce mai rău. De când ea a murit, tatăl meu s.a recăsătorit cu o fufa cu vreo 12 ani mai mare decât mine care se poarta super urat cu mine. Nu ma mira. Și tata și fratele meu se comporta la fel ca acum câțiva ani.

Am stat cred ca vreo 4 ore la mormântul mamei plangand, îmi este prea dor de ea. Însă trebuie să plec acasă ca să ma odihnesc. Maine este prima zi de liceu. Clasa a 12 a... Ihhh...

Am plecat spre casa încet, pășind parca în sictir pe asfaltul rece și umed. După câteva minute bune de mers acasă am ajuns. Am întrat în casa mare ce semăna cu o vila, înaintând spre sufragerie unde stătea vrăjitoarea împreună cu monstrul pe care ar trebui sa îl numesc tata.

  - Nu știi sa saluți? Întreabă vrăjitoarea de Jisoo.

  - Pe voi nu. Nu meritați. Spun și dau sa plec dar sunt oprita de un brat.

  - Ce ai zis panarama mica? Spune tatăl meu.

  - Ce ai auzit. Sunteți doua gunoaie. Mai ales ea. Spun și arat spre Jisoo.

  - Eu? Gunoi? Stai sa vezi ce îți fac acum! Spune și îmi da doua palme de toată frumusețea. Isi baga mana în parul meu începand sa îmi tragă parul în toate părțile.

  Îmi da drumul după care ma uit urat la ea. Fără sa îmi dau seama tata îmi da o palma încât nasul meu a început sa sângereze iar buza mea de jos era sparta atât de tare încât pe podea curgeau șiroaie de sânge. Mi.a mai tras doi pumni încât sa îmi facă niște vânătăi frumoase pe fata după care m.a împins încât am căzut pe podeaua rece, făcând un contact violent cu ea.