Am ajuns acasa in bratele lui Andy pentru ca plangeam foarte tare si eram prea trista ca sa merg singura.Uneori ma întreb de ce nu am ales sa-mi opresc sentimentele.
Am intrat in casa.Normal ca parintii mei m-au luat la intrebari.
-Ce ai draga mea?De ce plangi?Probleme cu Andy?
-Nu mama...mai rau.M-am certat cu Nicole.
I-am spus tot iar apoi am fugit in camera mea.M-am schimbat in niste pantaloni mov de pijama si un tricou alb cu o inima pe el.Dupa vreo 30 de min. mama,vine la mine speriata.
-Tocmai m-au sunat parintii lui Nicole,si mi-au spus ca nu e acasa si ca ei cred ca a fugit de acasa.
Banuiam unde e.Mi-am luat UGG-urile si o geaca si am fugit in padurea din spatele casei.Era un luminis la care mergeam mereu cand eram mici.Nu era acolo.
Am fugit inapoi acasa,sperand ca parintii mei au aflat ceva.Nimic.
Nu am putut dormi toata noaptea.A doua zi i-am spus si lui Andy de Nicole si a zis sa mergem sa o cautam.
*conv*
-Cred ca ar fi mai bine sa nu vi..
-Stiu ca Nicole a plecat din cauza mea.Sunt dator.
-Bine................
Nu era nicaieri.Nici la castel.Am cazut in genunchi si am inceput sa plang in hohote.Parintii mei si Andy au incercat sa ma linisteasca,dar nimic.
Nicole nu mai e!
Am inceput sa o strig crezand ca ma aude!Dar nimic...
CITEȘTI
Prieteni sau dusmani?
RandomMa cheama Sara.Sunt o fata ca toate celalalte,am 17 ani, numai ca un lucru este diferit.