- Te-a întrebat ce? Se miră Lucas vorbind atât de tare încât cred că toată cantina ne-a auzit. Știam că are un ton foarte puternic, dar nici chiar așa. Și tu ce i-ai spus?
-Că... da. Îi răspund destul de dezamăgită de mine însămi. Nu a fost cel mai bun lucru că am acceptat să o meditez pe Kate.
-Aha... și care e problema? Mă întreabă blondul sorbind din paharul cu suc de portocale.
- Care e problema? Repet ironizand intrebarea. Deabea pot să îi spun un cuvânt. Cum crezi că voi reuși să îi explic toate acele chestii fără să mă pierd în ochii ei?
- Aha! Deci recunoști că o placi? Spune mulțumit băiatul. Mă așteptam să dureze mai mult până să te împaci cu ideea.
Nu m-am împăcat. Nu am vrut să spun acel lucru. Pur și simplu l-am spus fără să mă gândesc. Asta chiar se întâmplă? Eu... nu mă mai înțeleg.
-Dar... încerc să scot vreun cuvânt pe gură, dar în câteva secunde o văd pe Beatrice cum se așează lângă Lucas și tac. Poate e o tăcere prea bruscă, dar nu voiam ca ea să afle despre ce vorbeam.
-Mhm... Anna sper că nu te deranjează că stau cu voi la masă. Spune bruneta după câteva minute de tăcere.
Eu ridic din umeri și revin la porția mea de mâncare.
- Totuși, continuă ea, sunt iubita lui Lucas și este dreptul meu să stau la masă cu el.
-Normal iubit-o. Sunt sigur că Anna nu are nimic împotrivă. Îi spune băiatul în timp ce își pune mâna pe după gâtul ei.
Începeam să mă simt atât de în plus. Poate că ar fi fost mai bine să plec. Dar am stat toată pauza acolo. Nu am avut curajul să le spun cât de nasol mă simt.
Eu am terminat orele mai devreme, așa că a trebuit să o astept pe Kate. Atunci îmi dau seama că cel mai probabil ea trebuia să fie la detenție. Lucas mi-a spus de la început că ea este mereu după ore pe acolo. Nici nu m-am gândit la ora pe care a spus-o. Poate așa puteam avea scuza că eu ies mai devreme.
În timp ce mă gândeam o văd pe blondă cum se îndreaptă alergând spre mine.
-Hei, scuze că m-ai așteptat, dar ști... mai aveam de stat o oră la detenție pe săptămâna asta. Spune ea pe un ton destul de dur.
Ridic din umeri și încerc să evit să mă uit în ochii ei.
Cat mergeam spre acasă încercam să mă păstrez în realitate, să nu mă pierd în gânduri. Și cel mai bun lucru prin care puteam face asta era să vorbesc cu ea. Așa că am încercat să găsesc un subiect de discuție:
-Felicitări pentru rol. Spun zâmbind.
Kate tresare și îmi răspunde nepăsătoare:
-Ah... cred că e un rol bun, nu? Nu am apucat să văd despre ce e vorba în piesă.
Și iarăși conversația s-a oprit. Nu stiam ce să mai spun.
- Am vazut că erai și tu pe acolo, iți place teatrul? Mă întreabă fata cu aceași atitudine plictisită.
- Nu e chiar pasiunea mea... nici măcar nu sunt prea bună, după cum ai văzut. Raspund. Ție se vede că îți place. Chiar ai talent!
- Da? Se miră ea. Eu m-am înscris la clubul ăsta doar pentru... ști tu de ce.
Mă încrunt dând de înțeles că habar n-am despre ce vorbește.
- Așa mai scap de niște ore de detenție. Mă lămurește Kate.
Simțeam că asta nu e tot. Nu era singurul motiv pentru care s-a înscris.
- Și cred că îmi place destul de mult. Mereu mi-am dorit să joc pe o scenă. Dar să nu mai spui asta nimănui. Ești singura persoana careia i-am spus.
Asta m-a inveselit. Ea chiar mi-a spus ceva ce nimeni altcineva nu mai știa.
- Și dacă am media mică la vreo materie nu voi mai putea merge la club. De asta am vrut ca tu să mă ajuți la chimie. Ești destul de bună și pot să îți spun motivul adevărat pentru care vreau asta.
Atunci mi-am revenit. Nu eram nimic altceva decât acea tocilară care o va ajuta pe o tipă populară să treacă clasă facandu-i temele la chimie în locul ei.
- Hei, tu chiar nu vorbești deloc mult. Se amuză Kate.
Zâmbesc. Fata asta mă face să mă simt ciudat. Oricât de rău m-aș simți parcă dacă mă uit la ea zâmbesc instantaneu.
În scurt timp ajungem la mine acasă. Mă îndrept spre ușă, dar Kate mi-o ia înainte:
- Asta e casa ta? Spune după ce trece de pragul holului.
- Da... Îi spun mergând înainte pentru ai arăta unde este camera mea.
-Mișto. Mă urmează ea.
Dupamiaza a fost chiar una plăcuta. Nu am mai regretat faptul că am ajutat-o pe Kate. Așa m-am putut holba la ea fără să mai pară ciudat. Am aflat mai multe lucruri despre ea. Și cred că am mai făcut progrese în privința cunoștiințelor ei în chimie. Vorbesc prea mult despre ea, nu? Poate Lucas avea dreptate. Poate chiar îmi place de Kate. Poate că această blondă carismatică și amuzantă este exact ceea ce îmi doresc. Bine... dacă e chiar așa... lucrurile se vor complica pentru mine și atracția mea sexuală pe care o știam existență doar pentru băieți.
-Ne vedem luni puștoaico! Îmi spune Kate ieșind pe ușă. Afară deja se întunecase și răcoarea se lăsa asupra orașului.
Eu îi fac scurt cu mâna și intru în casă. Prima săptămână și deja s-au întâmplat atâtea lucruri...
