Stăteam toți 5 în ceva subsol destul de spațios în care Jake ne adusese pe mine și pe Kate pentru a discuta.
- Când aveai să-mi spui că ai un frate secret? Spune Kate uitandu-se ba la mine, ba la băiatul din fața noastră.
- Jake,fratele Annei, încântat. Spune el dând mâna cu blonda.
- Kate, iubita Annei.
Ridică din sprâncene, iar zâmbetul lui politicos se transformă intr-o față uimită schițând un mic zâmbet
Își întoarce privirea spre mine:
-Anna?
Mă uit la el luând aer în piept.
- Jake?
Era așa ciudat. Mai țin minte momentele în care Jake mă înveselea cu vocile lui ciudate pe care le făcea cu atâta ușurință și cu momentele în care îmi lua păpușile și îmi spunea că nu le îmbrac frumos. Ăsta era fratele meu. Nu pare că s-a schimbat mai deloc.
- Ai crescut. Zâmbește el în timp ce își bagă mâna prin păr.
Mi-aș fi dorit să fi fost aici și să mă fi văzut cum cresc.
- Era să uit, el e Eric, logodnicul meu. Arată spre bărbatul care stătea lângă el.
- Iar eu sunt Olivia. Se autoprezintă fata pe care deabea am observat-o. Face câțiva pași în față și o observ mai bine. Avea niște cizme înalte în picioare, o maletă albă și pe deasupra o rochie strâmbă și neagră.
-Olivia e sora lui Eric. Continuă Jake prezentarea.
-Hei cred că s-a făcut târziu eu mai bine mă duc acasă. Îmi spune Kate puțin stânjenită.
-Da și noi ar trebui să plecăm. Adaugă Eric.
-Aici locuim tâmpitule! Tipa se enervează și își dă ochii peste cap.
- Îți fac cinste cu orice băutură. Șoptește în timp ce o apucă de antebraț.
Olivia se uită în pământ pentru 2 secunde, iar apoi spre noi.
-Da ar fi bine să plecăm.
Acum eram doar eu și Jake pe canapeaua din sufrageria lui. El se uita spre tavan. Nu îmi dădeam seama la ce se gândește. Aveam așa de multe lucruri de spus, de întrebat. Nu știam cu ce să încep.
- Nu le spune că sunt în oraș. Vocea lui groasă era neschimbată, asta durea cel mai tare.
Atunci am realizat că eram supărată. Nimic altceva decât nervoasa. A fost aici pentru nu stiu timp și eu nu am știut. Putea să vină acasă oricând, știa unde este și totuși a preferat să nu iși aducă aminte de sora lui mai mică. Am petrecut atât de mult timp singură, iar el nu a schițat nicio urmă de regret. Era tot fratele meu, dar nu cred că mai eram sora lui.
- Ești la liceu acum, nu?
Dau din cap afirmativ.
- Presupun că vrei sa sții ce am făcut în tot timpul ăsta.
Am încercat să păstrez o față neutră, dar eram prea panicată. Nu voiam să aflu cum este viața lui acum, deși eram extrem de curioasă.
- M-am mutat aici acum câteva luni, am stat pentru mulți ani în Canada. Ah chiar... oare cât timp a trecut? Jake râde. Nu era nimic amuzant.
-5 ani. Chiar nu voiam să aflu cum nu a plecat doar din oraș. Ci a plecat din Australia. Era prea mult.
- Anna dacă vreodata te vei simți tristă sau pierdută să știi că nu plănuiesc să mă mai mut. Poți veni oricând aici sau poți chiar să stai pentru o perioadă. Putem sa ne vedem în orice zi dupa ora 5. Atunci mi se termina tura. Lucrez la o cafenea din centru, iar Eric e arhitect. Doar a terminat facultatea, dar are deja proiecte.
- De ce îmi spui toate astea? Izbucnesc eu dintro dată.
Se uită cu ochii mari la mine, apoi linistit către tavan.
- Sunt eu, Anna. De ce nu vrei să mă recunoști? Încă îmi plac spaghetele și verdele. Încă îl mai am pe Ursulică și îmi pare rău că ți l-am furat când am plecat. Am strâns bani pentru a pleca în Canada, iar dupa nu am mai avut bani pentru a mă întoarce. Dar l-am cunoscut pe Eric. Acum sunt aici și nu o să mai plec de lângă tine niciodată.
Încep să plâng, iar Jake mă ia în brațe. Am încercat atât timp să uit că am avut un frate îmcât acum ca l-am reîntâlnit nu mai voiam să îmi amintesc de el.
M-a condus acasă cu mașina lui probabil luată la mâna a 3-a și chiar puțin lovită la farul stâng din spate. Nu că m-aș plânge. E liniștitor să știu că nu a trăit așa de prost în anii aceștia. Sau măcar în o parte din ei. Cu timpul poate voi afla despre Marile Aventuri ale lui Jake Brown în Canada. Dar asta poate la o cafea cândva într-o pauză la cafeneaua unde el lucrează. Sau poate într-un parc pe o bancă la umbră. Cel mai improbabil la o cina de familie. Deși aveam speranța că eu și fratele meu ne vom reîmprieteni nu pot spune acelaș lucru despre el și părinții noștri. Nici măcar nu cred că aș vrea să se întâmple asta. Vreau ca Jake să fie fratele meu, nu țin neapărat să fie și copilul persoanelor care mi-au dat viață.
A știut exact drumul fară să pună vreo întrebare. Ceva îmi spune că mai trecuse pe acolo de câteva ori, dar nu am vrut să îl întreb nimic, dar se pare că nu a fost nevoie.
- Am văzut că a-ți renovat. Nu îmi place culoarea asta, dar probabil cealaltă devenise cam plictisitoare.
Am ieșit din mașină, mi-am luat rămas bun și am intrat în casă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar s-au întâmplat atât de multe și totuși simt că nu știu nici un sfert din tot ceea ce ar trebui să aflu.
Cât a trecut mă? 6 luni? 7? anywayyy promit că voi fi activă și probabil voi posta de cam 2, 3 ori pe lună deci eu zic că nu trebe nimeni să fie supărat pe mine.
Ah apropo dacă ați uitat de cartea asta sau de mine heyo sunt eu și um trebuie să îmi recitesc propria mea carte pentru că am uitat despre ce e vorba okey peace out ✌😌
