-Nu știu de ce ești așa de fericită într-o zi de luni, dar mă bucur pentru tine. Spune tata ridicandu-și ochii din ziarul pe care îl citea.
Eu zâmbesc în continuare sorbind din bolul cu lapte și cereale.
Astăzi o voi vedea din nou pe Kate după un weekend care parcă nu se mai termina. Deși urăsc faptul că va trebui să îi dau dreptate lui Lucas nu pot spune că urăsc faptul că Lucas a avut dreptate.
Plec spre școală, iar pe drum mă întâlnesc cu nimeni alta decât Beatrice. E fiind la câțiva pași în față grăbesc pasul pentru a o ajunge.
-Bună! Îi spun plină de energie când ajung în dreptul ei.
-Bună... Spune uitandu-se de jos în sus la mine destul de scarbită, iar apoi o ia mai în față.
De obicei m-ar fi enervat foarte tare, dar de data asta nu mi-a păsat deloc.
Ajung la școală și încerc ca de fiecare dată șa par invizibilă până ajung în dreptul dulapului lui Kate. Ea era acolo și căuta cel mai probabil o carte.
-Hei! Ce mai faci? O întreb.
Ea se uită la mine scurt, iar apoi trântește ușa dulapului plecând.
Eram atât de confuză. Mă uitam la ea cum dispărea printre ceilalți elevi. Ce am făcut? Atunci îmi dau seama. Chiar dacă a spus că mă place asta nu înseamnă că o să vorbească cu mine cu alții de față. Ceea ce nu pot spune decât că mă doare. Sunt o fraieră. Îmi fac sperante că o fată atât de frumoasă și incredibilă ca ea ar plăcea pe cineva ca mine. Sunt un nimic. Un nimic pentru viață . Un nimic pentru ceilalți. Un nimic pentru ea.
Fără să îmi dau seama o lacrimă iese la iveală și se scurge pe obrazul meu. Mă grăbesc să merg la baie pentru a putea plânge fără ca nimeni să mă vadă.
Deschid ușa și fug spre o toaletă liberă. Intru în una dintre ele, dar înainte să pot închide ușa cineva ține rezistență lasand-o deschisa. Era Kate. Intră și ea și apoi închide ușa inghesuitei toalete.
-Îmi pare atât de rău că am plecat și te-am făcut să plângi, dar...
Nu termină ce voia să spună și mă sărută. Asta m-a durut și mai tare. Nu voiam decât să văd ce scuză găsește, iar asta e cel mai prost mod prin care poți scăpa de a spune una. O plăceam atât de mult, dar ce rost avea dacă ei îi era rușine să vorbească cu una ca mine.
Un sunet brusc se aude și întrerup sărutul. Cineva intrase gălăgios în baie.
-Și i-am spus că nu îmi place poziția și el tot a continuat. Îți zic că e doar un nesimțit. Nu ai de ce să fi geloasă. Spune vocea unei fete. O voce foarte cunoscută. Dar nu știam de unde. Âhh... nu mai exista toaletă care să aibă și șervețele? Continuă ea.
Auzind asta Kate tresare și se urcă pe toaletă.
-Ce faci? O întreb confuză și în acelaș timp amuzată.
-Șhhh! Îmi spune puțin panicată.
-Hei! Spune vocea bătând în ușă.
Atunci mi-am dat și eu seama de ce a făcut Kate asta și, și eu m-am panicat pentru un moment. Ce ar fi spus lumea dacă at fi aflat că Kate Baker a fost găsită în aceeași toaletă cu o ciudată? Din fericire acea fată continuă:
- Ai vreun șervețel? Nu mai e niciunul pe aici.
Mă uit la Kate ușurată. Și strig nu chiar așa de tare:
- Mnu... scuze.
- Âhh... nu mai contează. Spune acea fată iritată și în câteva secunde se aude din nou ușa trantindu-se asta însemnând că a plecat.
-Pfiu... spun ușurată.
-Ce-a fost asta? Se amuză blonda coborând de pe wc. Cred că ai înțeles și tu de ce am făcut asta. Continuă.
- Da... altfel ar fi văzut că suntem două într-o toaletă.
-Nu asta. Of Anna. Îmi pare rău pentru ce am făcut înainte. Nu trebuia să plec. Ști? În ultimul timp mi-am dat seama că ești o fată chiar super drăguță și de treabă. Nu ar trebui să îmi fie jenă să stau cu tine și când sunt enervanții mei prieteni prin preajma.
Eu aveam ochii în pământ. Nu stiam ce să spun, dar ea mă salvează spunând:
- Ce oră ai acum?
-Matematică. Răspund încet.
-Nasol. Te conduc eu!
- Dar e tarziu, dacă faci asta o să întârzi la ora ta.
-Pff... măcar mă cunoști? Spune ironică. Oricum chiulesc ora asta.
Și uite-mă pe mine. Mergând pe hol cu una dintr-e cele mai populare fete din școală. Toți se uitau intr-un mod ciudat la mine. Mă simțeam oribil, dar în acelaș timp bine. Kate a făcut ceva cu adevărat important pentru mine. Știu că nu e mare lucru în viziunea voastră ,dar...
-Aproape nimeni nu are șansa să meargă pe hol cu Kate Baker! Ar trebui să te simți importantă. Tipă în șoaptă cum îi este specific, Lucas. Acum ce, sunteți împreună?
Eu las capul în jos înroșind.
- Da? Strigă Lucas, de data asta cu voce tare.
-Domnule Martin, dacă tot sunteți atât de energic ați putea să ne spuneți lecția. Spune profesorul William.
-Scuzati-ma. Se ridică Lucas în picioare. Promit că o să păstrez liniștea de acum.
-Asa să fie. Îi aruncă o privire urâtă profesorul.
În pauză am avut o surpriză plăcută. Kate a venit la mine la dulap ca să îmi spună...
-Cloe dă o petrecere vineri și m-am gândit să te invit. Spune întinzându-mi un fel de invitație.
- Nu prea le am cu petrecerile și dacă e petrecerea ei nu cred că mă poți invita tu. Încerc eu să găsesc o scuza.
-O haide... o să stau eu cu tine și va veni o groază de lume. Nimeni nu va observa că ești și tu.
- Haide Kate! Strigă de mai încolo un băiat îmbrăcat în îmbrăcămintea celor din echipa de football a școli.
-Bine... dacă nu vrei, dar să ști că mi-ar plăcea să vi. Continuă.
-Poate voi veni... îi spun în timp ce ea se îndepărta.
Fata se întoarce și îmi zâmbește scurt apoi se îndreaptă spre priteni ei.
Poate că va fi chiar distractiv.
