Drake

12-Un pas și ea moare.

NEEDITAT

Dacă liniștea ar fi ceva pe care ar trebuii sa îl plătești probabil mulți și ar deschide magazine pentru a se îmbogăți. Liniștea e ceva atât de divin. Sa nu auzi absolut nimic. Nici măcar sunetul unui țânțar care zboară noaptea pe lângă urechea ta perturbând somnul pe care te ai chinuit atât de mult sa îl prinzi încercând numai poziții ciudate.

Dar eu urăsc liniștea! Singurătatea! Le urăsc din tot sufletul și acum am parte de amândouă în același timp. Aveam vacanta trei zile și de o săptămână nu am dat de Anna absolut deloc. Am încercat sa o sun dar mereu îmi respinge apelul. Mama ei mi a spus ca este mai mult plecata de acasă și ca vorbesc foarte scurt și la obiect. Vex are telefonul închis și eu stau în camera mea privind tavanul. Liniștea îmi da o stare de anxietate. Singurătatea ma copleșește.

La petreceri nu am mai dat de mult timp. Nici nu îmi amintesc de când dar nu le duc nici lipsa. Pot spune ca m am reprofilat de la alcool la apa și suc, de la țigări la dulciuri și tot asa. Și lucruri cel mai ciudat e ca nu îmi vine sa cred ca nu îmi lipsește atmosfera.

Și mai e și Drake, desigur. Băiatul asta e o enigma continuă. Săptămâna trecută  când m-a lăsat acasă și când am vorbit ultima data mi-a spus niște cuvinte. Cuvinte pe care nu le prea înțeleg nici acum, nu le înțeleg sensul, nu le înțeleg circumstanțele în care ele au fost rostite și cel mai important SCOPUL. Și de asemenea nici pe el nu l am mai văzut de atunci. Deloc.

Ma ridic din pat fiind deja mult prea transpirata în cele doua zile în care doar am stat în pat și ma duc în baie. Reflexia mea este una oribila. Față umflata ca după somn. Par ciufulit. Rimel pe sub ochi. O cocina de porci pot sa îmi deschid sigur. Probabil bacteriile deja au bacterii porci cine știe.

-Nu, nu! Îmi spun singura și dau hainele murdare jos în drum spre cada.

Dau drumul apei și ma pun în ea așteptând sa se umple. O ușă de jos se aude trântind-se dar aceasta sigur este mama. A lucrat pe tura de noapte.

După ce termin baia generala iau un prosop curat pentru par și unul pentru corp și ies din aburul băii care deja ma amețește.

Ma îmbrac în haine curate și ma pun înapoi în pat după ce schimb lenjeria pentru ca urăsc sa fac baie și sa ma pun într o lenjerie care nu este pusa recent.

Și aștept. Astept sa se întâmple nimic. Totuși decid sa cobor jos în bucătărie de unde venea miros de supa. Minunata supa a mamei!

-Îmi miroase a supa. Faci supa?

-Sigur scumpo. O sa îți pun la răcit imediat! Dar cum de ești acasă? Credeam ca ești plecata afara.

-Nu. Nu am vorbit cu Anna de câteva zile și am stat doar în camera mea.

-Oh. Spune și pune ultimul polonic în castron apoi lăsând l pe geam.

-Știi, spunea tata ceva de o excursie. Ca pe vremuri.

Mama se întoarce cu tot corpul înspre mine și cu ochii mari.

-Credeam ca nu vrei sa mai mergem pentru ca nu ai mai adus în discuție deloc.

-Normal ca vreau! Haideți! Când mergem?

-Luni. O sa sun și eu și tatăl tău la servici sa ne luam un concediu după atâta timp și luni de dimineață plecam.

Nu mai spun nimic. Doar ii zimbesc în timp ce îmi așează  supa în fata mea. După ce o mănânc ii mulțumesc și urc sus în bârlog. Telefonul meu suna și răspund imediat văzându-i  numele lui Vex.

-Trădătorilor! Nu dau de voi de zile întregi!

-Sofia! Anna are probleme mai mari decat asta!

-Poftim? Ce probleme? Explica! Țip  la telefon fugind prin camera după haine.

-Tot ce trebuie sa știi e în mesaj. Haide!

Și a închis. Nu înțeleg de ce nu găsesc absolut nimic când caut. Decid sa plec asa. Pe drum ma ciocnesc de câțiva oameni dar nimic nu ma oprește. Habar nu am ce se întâmplă.

Alerg încontinuu pana ajung la blocurile de cărămidă. Este cel mai rău famat cartier din oraș. Nimeni nu vine pe aici decât dacă locuiește în zona aceasta. Și eu am ajuns aici  . Merg câțiva pași pana la unul din blocuri de unde se auzea mare zarva. Inima mea bătea ca o nebuna și nu credeam ca o sa ajung vreodată aici.

Ma apropii mai mult și o vad pe Anna stand în mijlocul unei găști și Vex țipând și gesticulând. Fug în acea direcție cât ma țin picioarele. Anna când ma vede își mărește ochii cât cepele.

-Ce căutați aici? Și tu Anna ce faci? Te sun de zile bune și nu răspunzi. Vreau o explicație și o vreau acum! Haide!

-Bambi a prins glas se pare. Cine ești tu drăguță? Ma întreabă un băiat blond și ma smuceste de mana invartindu-ma.

Îmi trag mana din strânsoarea sa și ma dau doi pași în spate simțind un ciob cum îmi străpunge piciorul abia atunci realizând ca nu am deloc papuci în picioare.

-Roby, las-o în pace! Spre surprindere mea Vex este cel ce l-a avertizat. Și trădătoare aceea sta doar și privește. Nu pot să cred!

-De ce Vex? Unde este bunul tău prieten Drake? Paul îl cauta.

Paul? Sa fie acel Paul? Dar Paul provenea dintr-o familie bună, nu are cum.

-Nu e treaba ta! Sofia, vorbește cu femeia asta ca a luat-o razna și hai sa mergem! Dau sa merg spre Anna dar alt băiat ma oprește.

-Încă un pas și îți zbor creierii! Ai înțeles? Nu vrem sa facem o tragedie din asta nu-i asa, Bambi? Îmi spune cu pistolul atintit la tâmpla mea.

Aprob privindu-l pe Vex care mai avea puțin și sarea la el și apoi pe Anna care doar sta și privește. Ce are fata asta? Suntem prietene de atâta timp și ea e dispusa sa privească cum mor.

-Ea nu are absolut nici o vina pentru socotelile noastre ! A fost o greșeală data dracului sa o aduc aici asa ca dă-i drumul și încheiem noi discuția. Fără ele.

-Oh, Vex. Credeam ca știi și tu consecințele pe care le suporți atunci când intri în cartierul nostru fără sa faci parte din el. Doar tu ai aplicat câteva dintre ele! Pana în ziua în care tu și imbecilul acela v-ați decis sa trădați familia! Sa o lăsați la greu!

-Știi foarte bine Roby ca nu am avut de ales! Dacă nu plecam atunci nu mai eram nici unul viu! Termina cu prostiile și dă drumul fetelor!

-Tu ai trădat familia și ai părăsit-o asa ca a venit timpul sa ți se ocupe locul.

-Anna nu are ce cauta aici! Înțelegi sau trebuie sa te bat  în cap pana îți întra în creierul ala putred al tău?! Tipa Vex și se îndreaptă spre blond.

În acel moment pistolul de la capul meu se încarcă și Roby zâmbește. Anna plânge în hohote și pana când nu am simțit lacrimile curgandu mi pe gat nu am realizat ca plângeam și eu.

Nu pot sa cred ce tocmai mi-au auzit urechile! Asa ceva nu e posibil! Ma așteptăm de la ei cu acele curse ilegale dar sa omoare oameni? Asta e prea mult. Îmi simt picioarele de gelatina și cred ca o sa mor înainte sa fiu împușcată.

-Un pas și ea moare. Mai faci unul, moare și iubita ta. Nu ne pune răbdarea la încercare Vex! Ori îl aduci pe celalalt trădător ori muriți toți trei și nu de alta dar asta mica nu are nici o vina. Și nici blonda, nu i asa Vex?

Doua focuri de arma se aud și închid ochii. E prea mult. Ce-i aici? Război? Și eu de ce sunt prinsa la mijloc?

-Liam ia pistolul ala de la capul ei ca de nu joc  fotbalul cu (,) capul tău!