Drake

13-Drake

NEEDITAT

-Josh, vad ca ai ieșit din spital! Haide prietene, du-te la familia ta!

-Am spus dracului sa iei pistolul ala de la capul ei, Liam!

Tresar fiind deja mai mult decât speriata. Sunt la un pas de moarte și nu cred ca țipetele ma ajuta prea mult.

-Îți mai spun o data. Du-te la familia ta și nu te mai baga unde nu îți fierbe oala! Asta e între mine și ei!

Un foc de arma se aude și sigur asta e sfârșitul. Sfârșitul meu.

Stau cu ochii închiși, lacrimi curgând-mi șiroaie și nu îndrăznesc sa ii deschid. Simt doar țeava rece a pistolului cum este luata de pe tâmpla mea și apoi sunt trasa puternic de mana și îmbrățișata strâns.

Deschid ochii și  pentru câteva secunde vad în ceata. Când imaginea din fata mea se limpezește ii vad pe cei care au vrut sa ma omoare cu mâinile deasupra capului și cu armele la pământ acum spre ei fiind îndreptate tot felul de pistoale. Oamenii ce ne înconjoară sunt foarte mulți.

-Haide, plecați de aici pana nu se întâmplă o "tragedie". Spune Josh și mimează ghilimelele. Și nu vrem asta, nu-i asa? Îl întreabă imediat pe Roby.

-Asta nu se termina aici! Cu prima ocazie o sa va omor cât ai clipi! Roby le face semn cu mana prietenilor lui și aceștia pleacă imediat.

Anna fuge și ma îmbrățișează strâns. Încă plângem amândouă. Socul a fost prea mare.

-Sa nu mai ascuți în viata ta de Vex. Orice s-ar întâmpla cu mine! Am crezut ca mor când te am văzut acolo!

-Sunteți bine? Vex ne întreabă pe amândouă și scot un mormăit ce ar trebuii sa semene cu un da.

-Trebuie sa plecați imediat amice. Aveți grija sa nu mai dați cu ochii de nici unul dintre ei.

-Stai liniștit. O sa avem de acum. Haideți repede la mașină fetelor! Încerc sa fac un pas dar nu pot. Și apoi îmi pica fisa, ciobul.

-Dumnezeule, Sofia! Vino cu mine. Vex, o duc eu acasă, nu îți fa griji!

Vex aproba și o ia la pas alert împreună cu Anna. Eu sunt luata pe sus de Josh și acesta merge spre unul din blocuri. După ce urca câteva etaje deschide o ușă de fier și imediat ce întram ma așează pe o canapea. În câteva secunde  este langa mine cu o trusa de prim ajutor și scoate de acolo o penseta.

-Ești bine? Ți-au făcut ceva, talismanul meu?

-Nu dar nici mult nu mai aveau. Au! A scos și ciobul. Vreau niște răspunsuri, Josh.

-Nu cred ca mai este loc nici de întrebări. Cred ca îți este clar ca nu suntem niște oameni tocmai drăguți.

-Josh, despre ce trădare vorbea? Și ce familie? Erau rude cu ei?

-Aici în cartier sunt mai multe găști, mai pe înțelesul tău. În aceste găști fiecare membru se sacrifica pentru toți și toți se sacrifica pentru unul. Ținem unii la alții ca la propria familie și de aceea noi o nimic "familie" . Înțelegi?

-Dar totuși ce au făcut Drake și Vex de sunt asa furioși pe ei?

-Sofia, nu sunt eu îndreptățit sa îți spun. Doar ei știu ce s-a întâmplat acolo și eu nu pot sa ma pronunț doar din auzite.

Oftez și aștept sa termine de bandajat piciorul. Măcar am aflat câteva informații. Totul era vraiste în capul meu. Aveam atât de multe întrebări dar preferata mea rămânea tot Drake.

-Tu ești bine? Eram încă conștientă când a spus timpul acela ca abia ai ieșit din spital.

-Nu-ți fa griji. După câteva copci și zile de spitalizare sunt ca nou. As fi fost mai bine dacă prietenul tău nu ar fi sărit la bătaie.

-Nu suntem prieteni! Și sincer, îmi pare rău, a fost numai vina mea.

-Asta e cea mai mare prostie pe care o poți scoate pe gura! Drake este impulsiv și nervos dintotdeauna. Crede-mă, asta clar  nu a fost vina ta. Și totuși, ce sunteți voi? Adica, nu sari asa doar pentru prietena iubitei prietenului tău.

-Noi nu suntem nimic. El... Pur și simplu mereu vrea sa ma enerveze. Și e foarte schimbător. Acum vorbesc cu el civilizat și în următoarele secunde tipa ca un nebun.

-O sa fie bine. O sa vezi. Haide sa te duc acasă.

Josh ma ia iar pe sus pana la mașină lui și ii spun adresa. După câteva indicații și 15 minute de mers pe jos ajungem în fata casei mele. Zău ca nu știu cum am ajuns atât de repede acolo pe jos. Asta e ceva supranatural!

-Mulțumesc pentru tot! Spun și îl îmbrățișez strâns acesta facand la fel.

-Trebuia sa ma revanșez, nu crezi? Spune și încep sa rad.

-Serios, mulțumesc. Promit ca o sa vin mai des pe la curse!

-Te aștept atunci! Hai, fugi în casa și sa nu te mai prind prin cartierul acela blestemat. Nu ai ce cauta acolo.

Încuviințez și ies din mașină. Înainte sa intru în casa ii fac cu mana și apoi închid ușa. Urc scările pana ajung în camera mea și intru direct în baie. Când dau sa ma spăl pe fata oglinda îmi atrage atenția. Mai bine spus scrisul de pe ea.

"Eu am avut grija de mine încăpățânat-o, tu de ce nu ai avut de tine?!"

Drake.