Drake

14-Se vede, prințesă

Needitat

Este deja ora doua dimineața și inima mea face ca nebuna. Nu o pot controla absolut deloc. În întunericul nopții se aude doar respirația și bătaia inimii mele. Nu am șters mesajul de pe oglinda, ceva nu ma lasă să o fac. Am o stare de rău, adică așa o cataloghez eu. Nu am mai simțit asta niciodată, cred ca e o gluma proasta.

Drake a fost aici, mi-a folosit rujul, mi-a lăsat un mesaj și m-a lăsat pe mine cu o confuzie de sentimente. Nu știu ce e și nici nu cred ca vreau sa știu. Vreau sa dispară cât mai repede. Și plâng, de ce? Nu știu. Probabil sunt sărită de mult dar asta e ceva nou și nu ma descurc cu lucrurile noi. De ce trebuie sa facă totul atât de SF? E clișeic dar totusi atât de ciudat. Simt ca înnebunesc. Băiatul ăsta probabil este cel mai mare mister din viata mea! Și nu doar persoana lui ci și sentimentele care ma cuprind atunci când îl vad, îl aud, ii simt prezenta sau gândul meu fuge la el. Este un arogant și un nepoliticos dar îmi place atât de mult prezenta lui. Îmi place sa vorbesc cu el chiar dacă de cele mai multe ori o vena sta pe cale sa explodeze din cauza nervilor. Îmi da și liniște și război. Cred ca sunt prinsă rău în filmul meu, acum ceva timp nici nu puteam sa ma gândesc la asa ceva pentru ca era mereu acolo, cred. Știam ca dacă nu apare doua zile a treia deja era prezent. Nici nu mai știu de câte zile nu l am m ai văzut. Cred... Cred ca îmi e un dor teribil de el și cel mai probabil dacă ar apărea acum în fața mea a-și leșina de plâns.

Închid ochii și când aud alarma ca suna nici nu sunt sigura ca am adormit. Ora șase, perfect. Dau pătura de pe mine și intru în baie. Fața mea e umflata și pot sa jur ca vad lacrimile uscate pe obrajii mei. Mesajul lui Drake este încă acolo, nu l am șters, îmi place. Ma spăl repede pe fata și pe dinți, dau cu peria prin par doar ca să îl pot strânge din nou într un coc și intru în camera ca să ma îmbrac într-o pereche de colanți negrii și o bluza albastra peste fund. Îmi iau tenișii în picioare și bag câteva haine și lucruri necesare  într-o valiză pentru ca urmează o săptămână în cabana părinților mei  din pădure. Iau și geaca pe mine și cobor jos unde părinții mei își terminau de băut cafeaua.

-Sunt gata. Primesc  niște priviri ciudate și confuze.

-Nu prea am dormit, sunt bine, în trei ore de mers  cu mașina o sa dorm și o sa fiu ca noua! Ii asigur și le dau un zâmbet forțat. Amândoi încuviințeaza și ma anunță că în zece minute plecam.

O sa fiu ca naiba oricum dar nu vreau sa stric timpul petrecut in familie care oricum este foarte rar. Când ii privesc stand împreună realizez cât de bine se potrivesc. Cred ca asta e iubirea, sa fii plecat cu orele de acasă și sa nu ți vezi persoana iubita decât atunci când doarme dar tu totuși s o iubești și sa fii alături de ea. Să știi că după o zi lunga și nervi acumulați ai la cine sa te întorci acasă, este minunat.

Urcam în mașină și îl vad pe tata făcându-ne semn sa închidem ochii. Ii închid imediat și simt ceva greu așezând se pe capul meu. Tradiția...

-Nu pot sa cred ca încă mai ai astea tata! Spun zâmbit și privind căciula în forma de cap de urs.

-Normal scumpo ca le mai am, nu plecam nicăieri fără ele, tradiția e tradiție.

-Sunt la fel de grele ca ultima data sa știi! Spune mama râzând și lăsându-și capul pe scaun.

Drumul a fost plin de râsete și glume nesărate din partea tatălui meu. Îmi era dor de asta, mă simt ca la noua ani. Cred că vacanta asta o sa îmi prindă bine dar tot am o neliniște.

-Sofia! Haide ca am ajuns. Nu uita de căciulă, nu intră nimeni fără ea!

Îmi pun căciula pe cap și cobor din masina. Se simțea atat de bine aerul curat și sunetul roților de la valiză pe pietrișul din fața cabanei îmi era atât de cunoscut. Cred ca pana la urma o sa fie bine.