Drake

16-Puternic și apoi fericit

Needitat

Ploaia care se izbește de fereastra mea mă scoate din lumea basmelor și întredeschid ochii lumina fiind mult prea puternica pentru mine . Mă ridic în capul oaselor încă amețită și intru in baie pentru a mă spală pe dinți și față. După ce termin observ că este ora șapte jumătate dimineață . Cum e posibil măcar așa ceva ? Doar aseară ...

Și imaginile se derulează în capul meu rapid , fiecare atingere , sărut sau îmbrățișare . Și parfumul lui e peste tot in camera . Cum a fost posibil așa ceva ? Doamne , îmi este atât de rușine !

Ies cu mâinile pe față dezabropandu-ma singura pentru cele făcute aseară pentru că eu nu fac așa . Deloc . Niciodată .

-Acum cine-i idioata Sofia ? Șoptesc prinzandu-mi mâinile de balconul din lemn .

-Cu atâta respect de sine nu credeam că este posibil să te numești vreodată idioata. Ești bine 'amira?

Daca aș avea curajul necesar probabil eram de mult peste balcon cam cu vreo trei metrii mai in jos . Mă întorc spre el ca un robot și îi dau un zambet forțat . El pur și simplu stă așezat cu doua cești aburite pe măsuță privindu-ma amuzat . Probabil sunt cel mai reușit bufon pe care l-ar putea întâlni în toată viața lui .

Dar cum naiba nu l-am observat eu când am ieșit din cameră ? Băiatul ăsta mă bulverseaza atât cu prezenta lui  cat și cu gândul intreptat asupra sa .

-Buna dimineața. Scot pe gură puțin cam răgușit . Parca mi-au ruginit corzile vocale .

-Buna dimineața și ție soare . Haide , stai jos .

El tocmai mă invită să mă așez la măsuța mea din balconul meu? Probabil acum câteva săptămâni m-aș fi certat cu el pe tema asta și jumătate de lună daca era necesar . Dar acum mă așez punandu-mi mâinile în poală. Mă joc cu degetele și capul meu este lăsat în jos pentru a evita orice contact vizual .  Doamne cred că nu mi-a fost atât de rușine niciodata   .

-Sofia mă sperii. Ce se întâmplă cu tine ? Unde-i fata care avea mereu zâmbetul pe buze , vorbele la ea și mă certam cu ea pe niște subiecte cu totul bizare ?

Imi ridică capul și lacrimile se aducă imediat . Nici nu am timp sa le opresc pentru că imediat cad șiroaie . Drake probabil crede că sunt nebuna , poate că sunt. Dar nu sunt familiarizata cu o ambuscada de sentimente necunoscute mie .

-Nu ... Nu știu . Reușesc să spun din brațele puternice ale lui Drake . Sunt atât de confuză și pur și simplu nu pot să mă regăsesc . Trec prin niste stări și sentimente străine mie și îmi e frică să îmi răspund singura la întrebări . Îngrozitor de frică Drake . Și toate lucrurile de aseară m-au bulversat și mai tare . Nu înțeleg nimic .

Termin de spus totul dintr-o răsuflare ca mai apoi un alt sir de lacrimi să-mi păteze obrajii . Drake ii sărută pe amândoi și nu spune nimic. Doar mă ascultă și mă ține strâns în brațe .

-Te ajut eu Sofia . Să te regăsești și să înțelegi ce se întâmplă cu tine . O să fiu aici , nu plec nicăieri . Nu o m-ai fac . Au fost niste zile pline de dor și griji. Când am aflat ce s-a întâmplat am simțit că nervii pot trece cota maximă . Dar dorința ta mi-e porunca , 'amira.

Doar sinceritate . Atât pot citi în glasul lui . Acestui băiat chiar i-am lipsit și si-a făcut griji pentru mine . Mi-a respectat decizia prosteasca de a nu-l mai vedea și a stat departe de mine .

Îmi ridic capul sarutandu-i obrazul și imbratisandu-l și eu strâns . Îl simt atât de aproape și nu vreau sa plece de langa mine. Vreau sa stau așa o viață întreagă . În siguranță ...