je t'aime // Miraculous Ladybug F.F

Capitolul 8 - Consiliul Elevilor și documentele lor

Vedeți voi... În viață, ai și rele și bune, totul este ca într-un borcan de miere: iei o gură și observi că tocmai ai înghițit pământ și viermi. De asemenea, ai și adevăr și minciună, care într-un fel, și una și cealaltă te încurcă. Și nu uităm de înșălătoria, care este asemănătoare cu minciuna și mai este numită și țeapa. Ei bine, asta a primit Adrien la ora 02:37 dimineața. Totul exact știu, dar peste un minut, după ce realiză toate acestea, îi venea să urle, însă nu putea, căci ar fi trezit tot conacul și pe tatăl lui, iar după nu ieșea tocmai bine.

Era indignat și parțial nervos, dar totuși îi răsări deodată un rânjet. Ea era prima fată care și-a anulat mesajul înainte ca el să-l vadă. Cât curaj pe ea! Sau cel mai probabil a scris ceva jenant și după s-a răzgândit. Ce copilă dulce!

Dar tot voia să anuleze funcția asta nouă de pe fața Instagramului, căci curiozitatea nu-l lăsa niciodată. Era curios din fire și probabil ați observat când a furat informații din computerul din biroul Consiliului Elevilor. Nu-și dădea seama ce înseamna următoarea zi sau mai bine spus ce se putea întâmpla în acea zi.

Dar el nu realiza și nici ea, căci acea zi, urma să fie dezastruoasa.

*

În dimineața aceea, când stăteau Marinette și Max, colegul ei de clasă, în biroul de la Consiliu și vorbeau, bând cafea, au observat că lucrurile lor nu mai erau la loc.

- Probabil ni se pare, căci nu am mai fost de aici de mult timp...-își dădu cu părerea tocilarul.-

- Posibil.-răspunde scurt Marinette, ducându-se la computer.-

Blunetta puse în priză computerul, îl deschide și rămâne șocată.

- Acum ce zici de asta?

Pe monitor apărea o notificare care zicea că descărcarea s-a finalizat ieri. Dar despre ce descărcare era vorba?

- Nu au umblat oare Chloé sau Kim?

- Kim de-abia știe să folosească unul, iar Chloé are nevoie de cineva pentru asta. Nu, cu siguranță nu ei. De ce ar face ei copie la documente? Nino oare?

- Nu, nu cred că pe el îl interesează ceva dintre astea.

Un moment de liniște se lăsă în aer. Cine avea informațiile îi putea șantaja pe ei și să se devină niște păpuși manipulate, iar dacă nu ascultau cerințele, nu mai ieșeau în Consiliul Elevilor. Dar totuși, era posibil să nu iasă deloc la voturi.

- Hai să ne calmăm!-Încercă Marinette să elimine stresul și tensiunea, dar era practic imposibil, chiar si pentru ea.-Numai noi cei din Consiliu știm parola, nu? Înseamnă că nu suntem în pericol a nu ieși la voturi!

- Nu, doar dacă există un hacker bun sau dacă cineva a încercat parola ta lăsată pe monitor, care cică era de la Wi-fi.-negă tocilarul varianta colegei sale și se uită încruntat la ea.-

- Era o idee bună!

- Cu siguranță.

- Ai grijă cu sarcasmul ăla, că s-ar putea să te dau afară din Consiliu și să o pun pe Rose. Hm? Nu crezi că este o idee destul de bună?

- Rose? Cred că glumești!

- Nu, nu glumesc, căci sunt Marinette Dupain-Cheng. Îmi permit să fac ce vreau, cum vreau, când vreau și unde vreau. Nu-mi forța mâna, doar știi că eu pot rezolva repede anumite probleme.

Vocea ei serveră se transformă aproape de una dulce mai repede decât te-ai fi așteptat.

- Uită-te să vezi ce s-a mai luat! Îl vom prinde pe cel care are de gând să ne dezonoreze și eu, chiar eu însămi, o să am grijă de el!

**
În pauza de nouă, toată lumea șușotea, iar blunetta tot ce dorea să facă este să dea cu pumnii în pereți și să țipe. Nu doar de nervozitate, ci și din cauza acelor bârfitori. Deobicei, nu o deranjau bârfele, dar acum să spunem că este o excepție. La fel și cu nervozitatea.

Clopoțelul sună. Elevii urmau să intre în clase. Dar ei au rămas tot pe loc. Nimeni nu a făcut vreun pas. Toți erau pe loc. Niciun pas.

Marinette s-a uitat în jur. Toată lumea se uita la ea și tot șușoteau. Nu mai suporta să fie luată pe la spate; trebuia să facă ceva.

Numai că un Adrien Agreste nu o lasă să se chinuie și vine ca un cavaler în ajutor. Doar că ea nu dorea un cavaler, ea dorea dreptate.

- HEI! Ce tot șușotiți? Ce tot bârfiți? Nu aveți alte subiecte? Ce tot vă pasă? Sunteți stresați, știu, dar pe bune, omule, mai încet! Plus că nu o faceți discret, o faceți ca să vă audă! E nervoasă! Da, e nervoasă. Și nu o să scăpați ușor pentru asta. Apropo, bârfitul e un păcat, v-am dat doar un sfat.

Făcu o pauză. Toți îl ascultau pe Agreste, erau numai ochi și urechi. Nimeni nu mai comenta. Nimeni nu mai sufla. Nimeni nu mai bârfea. Erau atenți.

- Până când nu ne va anunța directorul despre ceea ce s-a întâmplat, nimeni nu are dreptul să comenteze despre asta! S-a înțeles? La clase cu voi!

Elevii au început să intre în clasele lor încet, în timp ce blunetta încă stătea pe loc, uimită de atitudinea lui. Adrien putea fi un conducător bun într-o zi, dar nu și aici, căci ăsta nu era loc lui. Cel puțin asta credea Marinette.

- Hei, Marinette! Ești bine?-spune blondul uitându-se la ea întrebător.-

- Umm, da, cred. Sunt frustrată, nu mai pot efectiv...

- Nu te stresa! Totul va fi bine! Îți promit că voi face ceea ce e bine în orice caz!

Blondul pleacă rapid spre clasa lui, iar blunetta se gândi puțin și realiză la ce se referea.

"De unde îmi știe numele? Eu nu m-am prezentat! Toată lumea îmi spune Regina și la ce se referea prin vorbele sale decât că el dorește să mă dea jos! Să mă înjosească! Să îi fiu supusă! Poate să-și continue visele, căci eu nu voi ceda niciodată..."

De aici începe războiul. Da, războiul. Războiul pentru control și pentru conducere. Însă, noi încă nu le știm motivele pentru care ei fac asta. Care e de fapt, scopul lor?

-----------------------------------------------------------
Deci, nu am postat duminică, nici ieri, azi trebuia să fac ceva. No mi-am revenit cu urechile și probabil am să editez așezarea cărții, căci acum am observat că nu-mi convine. Eu acum mă culc, sunt obosită, am muncit în grădina. Nb💞

Ps: peste 1000 cuv *apreciați*