je t'aime // Miraculous Ladybug F.F

Capitolul 10 - O reputație pătată

       Iată, dragii mei, suntem în săptămâna alegerilor pentru Consiliul Elevilor. Unii consideră această săptămână măreață, alții o pierdere de vreme: "Știm cu toții cine va ieși, de ce să ne mai pierdem vremea?", dar directorul a spus că trebuie păstrate obiceiurile. Acum pe bune, ce obiceiuri? Practic, toți profesorii aveau un favorit pe care să-l voteze. Da, ați auzit bine. Profesorii votează. De când cu spargerea din biroul Consiliului de Elevi , profesorii au decis într-o ședință de consiliu, că ei vor fi singurii care vor vota.

      E nedrept, dar corect. În urma unui asemenea scandal, se așteaptă niște schimbări: pază în plus, mai multe camere de supraveghere și o nouă parolă pe calculator.

       Candidații pentru președinția Consiliului de Elevi erau doar doi: Marinette Dupain-Cheng și Adrien Agreste.

        Era imposibil să fii în liceu Dupont, cel mai bun liceu din oraș, care are un renume în orașul Paris și să nu-i recunoști. Marinette Dupain-Cheng putea fii repetată de părul ei albastru închis, prins în două codițe cu panglică roșie ca de școlăriță (în ciuda faptului că avea aproape șaptesprezece ani). În schimb, Adrien Agreste putea fii recunoscut ușor de oricine după aerul fermecător pe care ți-l inspiră; fetele cădeau late pe jos, dacă el se uita la ele la școală.

        Chiar dacă fotomodelul celebru avea ce alege dintre admiratoarele sale,  el tot trăgea să fie admiratorul cuiva. Parcă te și smulgi de cap când auzi că un om, respectiv liceean, dorea mai mult decât putea avea. Totuși, fiecare cu plăcerile și dorințele sale, oricum cu toții o luăm după cum ne taie capul.

         Vorba asta se aplică multora dintre noi, iar tot atâția de mulți nu pot recunoaște asta, căci nu suntem capabili nici măcar să ne detectăm greșelile și nu mai spun să le și corectăm. Doar atunci când se va întâmpla ceva, noi vom deveni precauți. Dar totuși...

— Marinette!

     Blunetta nu se întoarse să vadă cine o striga. Credea că este imaginația ei, căci nimeni din liceu nu o striga altfel decât Regina. Continuă să urce scările, fără să bage în seamă strigătele.
     
      Însă persoana care a strigat-o nu a renunțat, încât se pune în fața ei cu o cameră de filmat în mână pornită de filmare.

      Marinette ridică privirea și dă cu ochii peste Alya Cesaire, o roșcată tupeistă pe care blunetta nu o suporta din cauza articolelor pe care le posta pe blogul liceului. Articole care deși, aveau diferite subiecte, jigneau indirect Consiliul Elevilor actual. Bineînțeles că nu toți înțelegeau adevăratul sens al cuvintelor. Nu neapărat asta o deranja, o deranja tupeul fetei.

      Dar avea să o rezolve într-un mod sau altul încât să o potolească definitiv.

  — Cesaire! Mi-ai speriat, draga mea! Ce dorești?

  — Mă întrebam dacă vrei să participi la un interviu legat de alegerile pentru Consiliul Elevilor. Am vorbit și cu Adrien Agreste și el este de acord.

  — Ce legătură are Agreste în asta?–spune asta cu un tremur și încearcă să ia o postură nepăsătoare, deși nu prea îi iese.–

     În mintea ei se derulează acum imaginile cu el îmbrățișând-o tandru ca și când ar fi un cuplu, cu toate că nu erau. Se dezmeticește imediat când îi răspunde șatena la întrebare:

  — Păi, doar e unul dintre candidați. M-am gândit că poate facem un fel de dezbatere.

  — Dezbatere?

  — Da, cu discuții și întrebări...

  — Știu, asta, nenorocito!–se încruntă blunetta, dar nu din cauza că Cesaire "o lua în râs", ci fiindcă nu s-a putut controla.–

     Uimită și speriată, se uită în jur după  elevi care e posibil să o fi auzit. Dar nimeni nu era pe hol, iar Marinette putea răsufla ușurată.

      Se întoarce spre colega ei și îi zice:

  — Ne întâlnim la ora 17 la cafeneaua de lângă școală?

                              *
      Blunetta intră în cafenea îmbrăcată într-o rochie albastră cu câteva dungi albe. Chiar dacă nu avea să fie filmată sau pozată, voia să încerce rochia cea nouă primită de la bunica ei.

"Crezi că dacă te îmbraci frumos, el o să te remarce? Stai liniștită, oricum nu se uită la tine! Cine știe ce iubite avea în New York..."

     Marinette se crispă la gândul acesta și îl alungă numaidecât. Se uită la ceas. Era 17:06 și nici Agreste, nici Cesaire, nu a apărut.

     O sună pe șatenă, dar aceasta nu răspunde. S

     Trece timpul și se face ora 18 fără un sfert. Atunci tânăra pune banii pe masă pentru limonada cumpărată, își ia geanta și se ridică de pe scaun.

     Abia atunci observă că toți din cafenea se uita la ea. Totuși, aceasta nu-i băgă în seamă și ieși din cafenea.

                             **

     Ajunsă acasă, se dezbracă de rochie și se duce să facă un duș, un mod de a se destinde de problemele ei.

     Când se întoarce în cameră, telefonul ei vibrează mai mult ca niciodată. Când îl deschide, rămâne șocată.

    Un articol intitulat "De ce nu ar trebui să fie Marinette Dupain-Cheng președinta Consiliului de Elevi?" era acum unul dintre cele mai vizualizate articole de pe blog. Motivele erau bine argumentate, ceea ce o înnebunește la culme pe biata fată.

      Scaunul imediat de lângă ea este azvârlit în peretele rozaliu. Sunetul se răspândi în toată clădirea, dar blunettei nu-i mai păsa de acest lucru.

     Trebuia să facă un lucru, ceva care să o ajute să-și refacă reputația. Și ea știa exact ce trebuia să facă.

—

Hey, am revenit cu un nou capitol yay. Îmi face plăcere să fac capitole la cartea asta, mi se pare mai interesantă povestea *Adrien badass oh ya*

Qotd: Marinette sau Adrien?(după caracterul din cartea asta)

A: Adrien, mi se pare un personaj misterios si interesant, are destul de mult potențial, încât are șanse foarte mari să-și împlinească dorințele.

see ya