Alcătuiri

Valori

Pe umeri port legământul alaiului de valori,

Profunzimi ale unei vechi lumi, pe care o implori,

Să-și reclame marii piloni ai conștiinței,

Într-o ordine firească, neplăcută acum ființei. 

Contemplu deseori cuvântul,

Care prin consimțământ devine deznodământul;

Ca un sigiliu rece peste pământ,

Acel sfânt așezământ, cu iluzii în al său zăcământ. 

Sunt pulberea aripilor în zbor, 

Praful înălțător al cerului creator,

Risipit, frâng vânturile-n cădere,

Iubit, ascund clipele sub a plutirii vedere. 

Mă odihnesc în veghea celor drepte,

În graiul meu murmură vieți înțelepte,

Spun povești ale spiritului plin de dor,

Caut un timp al celui dintâi decor. 

Mă tem că nu-l voi găsi în lumea celor văzute,

Iar șiragurile de valori atent cernute,

Sfetnici, îmi vor fi, ai destinului neînțelese clipe străbătute,

Până-n ultima-mi zi, curtată de senectute.