Alcătuiri

Sclave și licori

Te îndrepți de spate și pășești agale,

Spre o lume cu maniere fugare,

Ce se distinge prin ale ei licori,

Purtate la sân de sclave și cuvântători. 

În acel miraj de moravuri și vâlvătăi,

Îți aprinzi ochii spre ale inimii bătăi,

Văzând-o pe ea, o verigă plecată,

Judecată, aproape ferecată, de timpuri spintecată.

Acea femeie cu trupul învălurat de plete,

Ascunsă în falduri de mătase și fine ornamente,

Dansa, precum mirajul oazei la amurg,

Pe-un cuplet, la ceas de demiurg. 

Iar în dansul ei timid, sub evantai,

Se rumeni o trăire, pe care-o descântai,

Să nu se prindă răul, în licori și fum greoi,

Asupra unei sclave văzute adesea pe timp de război. 

De-i asculți în tihna nopții,

Dansul dăruit sorții,

Vei înțelege pulsul răzvrătit,

Al unui suflet pustiit. 

Căci clipa ei nu are timp,

Într-un ritm de foc șoptit,

Dar sufletul i se alină, în iernatic anotimp,

Atunci când numele îi e vestit și de zori amintit.