Volumul 2 al cărții "When It's Over" o aduce de data aceasta în prim plan pe Silver, o adolescentă dificilă și complicată, care suferă de tulburări bipolare. Feministă și puțin antisocială, fata nu obișnuiește să își complice viața în mod normal, pr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În sală era atât de liniște, încât singurul zgomot care se auzea era cel făcut de paginile unei cărți groase, pe care, cu mult interes, profesorul de literatură le răsfoia. Un miros de albeață respirau pereții proaspăt vopsiți, în timp ce în bănci, treizeci de suflete așteptau nerăbdătoare să se sune.
Domnul White, profesorul de literatură, își drese glasul la un moment dat, lăsând cartea în pace. Își ridică privirea spre elevii lui și îi întrebă pe un ton impunător, dar curios:
— Să vedem, începu acesta. Ce părere aveți despre cartea pe care v-am pus să o citiți săptămâna trecută?
În sală se făcu și mai multă liniște. Aproape toți studenții își lăsară privirea în jos, sau şi-o mutară în altă parte, cu excepția a două fete, care își ridicară mâinile în aer: Isit și Silver. Domnul White se bucură că măcar doi dintre elevii lui s-au obosit să citească cartea. Se uită la cele două, iar când ajunse cu privirea în dreptul lui Silver își dădu ochii peste cap, deja exasperat. Știa că dacă o va pune pe ea să vorbească, nu se va opri prea curând. Îi dădu așadar cuvântul lui Isit, care zâmbi.
— Mi-a plăcut foarte mult cartea, oftă ea zâmbitoare. A fost foarte romantică, și m-am bucurat că la final protagoniștii au rămas împreună, chiar dacă au fost multe obstacole în calea iubirii lor. Partea mea preferată a fost când, la sfârșit, ea a acceptat să urce pe motocicleta lui și să fugă împreună, deși înainte îi era frică.
Domnul White îi zâmbi mulțumit, în timp ce Silver își privea colega cu dispreț, strâmbându-se.
— Alte opinii? întrebă profesorul de literatură, uitându-se prin clasă.
Silver ridică din nou mâna.
— Serios? Chiar nu mai vrea nimeni? stărui acesta, încercând să o ignore pe creață.
Planul domnului White de a nu o lăsa pe Silver să își împărtășească părerea cel mai probabil negativistă avea să funcționeze, dacă aceasta nu ar fi spus la un moment dat, tare:
— Eu.
Câțiva studenți își dădură ochii peste cap când o auziră, iar oftând, cadrul didactic fu nevoit să o lase să vorbească:
— Eu cred că lucrarea asta a fost un eșec neașteptat și o irosire a talentului autorului. Personajele erau lipsite de scopuri, idioate și aveau o gândire ancestrală. Povestea a fost foarte clişeică și previzibilă, iar naivitatea fetei mă enerva mai mult cu fiecare pagină citită.
Domnul White oftă din nou, ducându-şi o mână la tâmple. Isit era deranjată de părerea lui Silver:
