Volumul 2 al cărții "When It's Over" o aduce de data aceasta în prim plan pe Silver, o adolescentă dificilă și complicată, care suferă de tulburări bipolare. Feministă și puțin antisocială, fata nu obișnuiește să își complice viața în mod normal, pr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Silver ajunse în dreptul rănitului și urechile i se umplură de gemetele lui de durere. Apucă cu determinare din două locuri diferite motocicleta și încercă să o ridice, în timp ce băiatul întins pe asfalt încerca să o împingă. Creața avea un format al corpului care nu o prea ajuta în momentul de față: era slăbuță, cu brațele subțiri, delicate și sânii mici. El însă avea o musculatură mult mai dezvoltată decât a ei.
Motocicleta începu să se clintească încetișor; băiatul nu înțelegea cum de nu reușise să o ridice singur, iar acum, cu ajutorul ei aproape infim, o ridicase aproape complet de pe el. Probabil ea era părticica care îi lipsea.
Cu o ultimă forțare din partea lui Silver, cei doi ridicară motocicleta. Băiatul, acum eliberat, începu să se ridice ușor. Spre marele lui noroc, nu pățise nimic grav, dar avea câteva zgârieturi accentuate și o rană la umăr din care curgea sânge. Își scoase geaca de piele de pe el, scrâșnind din dinți: sângele făcu ca materialul să se lipească de rană.
— Ești mai forțoasă decât pari, zâmbi el la un moment dat, analizând-o pe Silver din cap până în picioare.
Adolescenta își ridică privirea de la umărul însângerat, la ochii lui. Se opri asupra lor un moment, apoi, rosti fără să înțeleagă:
— Tocmai ai făcut un accident de motocicletă, iar pe tine te interesează cât de forțoasă sunt eu?
El râse. Ea nu înțelegea. I se părea și mai idiot și mai iresponsabil băiatul din fața ei acum. Își dădu ochii peste cap, apoi îi întoarse spatele, hotărâtă să plece.
— Hei, o strigă el, oprind-o din drum.
Creața se întoarse cu fața spre el:
— Trebuie să curăț asta, zise, arătându-i rana.
Un oftat îi părăsi buzele lui Silver, acum nevoită să îl ajute pe idiot până la capăt. Îl lasă să vină cu ea până la pizzerie, pentru a-şi curăța umărul la toaletă. Acesta o urmă, fără să aibă de ales.
Adolescenta se simțea puțin ciudat în toată chestia asta. Nu îl cunoștea pe motociclist și nu îi cunoștea nici intențiile. Se uită cu coada ochiului la el, pentru a-i analiza mai bine aspectul: lângă ea mergea un băiat care părea să depășească lejer înălțimea de 1.80 sau 1.85. Era atletic, cu părul şaten închis, cârlionțat, dar nu la fel de tare ca al ei. Nu putuse să îi vadă culoarea ochilor, însă accentul australian îl observă din prima.
— Nu ești prea vorbăreață, nu-i așa? o întrebă el, văzând că ea nu spune nimic.
Silver râse ironic, amintindu-şi ora de literatură. Domnul White l-ar contrazice.
