When It's Over II

Chapter 8 - "The circle of idiots"

                 Domnul White părea astăzi într-o dispoziție bună. Își petrecuse toată pauza în clasă, cu o cafea în mână, în timp ce îi supraveghea pe cei câțiva studenți care stăteau plictisiți la locurile lor. Încă nu se sunase. Cu toate astea, deși nu îi plăcea, Silver ajunsese în clasă încă din pauză, căci Floyd și Heath o enervaseră deja prea tare.

           Se așeză la locul ei, în a doua bancă, căutând-o în zadar cu privirea pe Isit. Nu dădu de ea, așa că ridică indiferentă din umeri și își continuă lectura, sub privirile curioase ale profesorului său de literatură. Câteva momente sala se cufundă într-o liniște profundă, până când domnul White întrebă cu vocea sa specifică:

              — Unde e Floyd? Dacă chiulește și ora asta, eu nu-l mai trec.

             Silver se lasă să alunece puțin pe scaun, astfel reușind să își ascundă privirea amuzată după carte.

           — La cabinetul medical, zise Joseph, băiatul blond din spate, care ora trecută își dezvăluise într-un mod indirect frica de Silver. S-a...accidentat.

              Domnul White ridică o sprânceană curios:

             — Cum?

            — La fotbal...răspunse ezitând Joseph.

               Câțiva studenți își îndreptară privirile critice spre Silver. Mai ales fetele. Ele se prezentau total nemulțumite de întâmplarea din pauză, căci pentru majoritatea, Floyd reprezenta în esență, iubitul perfect. Frumos, sportiv, nu prea deștept, dar frumos.

           — Nu e adevărat, răbufni în final Selena, toată fiartă. Silver l-a lovit mai devreme direct în testicule!

             Toată lumea își mări ochii către Selena, unii auzind în premieră ce s-a întâmplat, alții doar amuzându-se pe seama cuvântului folosit. Domnul White aproape că se înecă cu băutura decofeinizată.

            — Aşa ai făcut?! o întrebă el pe creață.

            Selena era mulțumită de faptul că Silver urmează să fie certată, să i se scadă nota la purtare, și eventual, să mai facă și detenție. Înainte ca adolescenta să poată răspunde totuși, din spatele clasei se auzi mormăitul lui Joseph:

             — Nu e ca și cum Floyd n-ar fi meritat-o...

            Silver se ridică în capul oaselor pe scaun, lăsându-şi cartea deoparte. Avea multe argumente puternice care puteau dovedi că aici, nu ea era personajul negativ, însă înainte să poată spune ceva, domnul White i-o luă înainte:

            — Știi, Silver, mai demult i-am spus lui Floyd că într-o zi, cineva îi va îndrepta fața, iar eu nu voi avea nimic împotrivă. Tu ai reușit să îi îndrepți altceva, dar e același lucru pentru mine.

             Silver rămase pentru a mia oară, surprinsă, în timp ce câteva fete începură să se crizeze. Pauza mare era pe sfârșite, iar creața își îndreptă privirea spre ușă din instinct, ca să se uite la ceasul aflat deasupra. Pe hol însă, chiar lângă ușă, dădu de Isit, care vorbea foarte interesată cu Heath. Creața își ridică o sprânceană. Isit părea să flirtreze, căci zâmbea des, se juca cu șuvițele ei brunete şi căuta să îl atingă pe Heath. Silver se încordă. Își mușcă buza de jos fără milă, simțind apoi o usturime insuportabilă când dinții ei se opriră din chinuit locul respectiv.

             Nu își înțelese reacția, așa că se calmă. Rămase neutră, privind totuși cu interes toată scena.

           La un moment dat, când clopoțelul se făcu auzit, cei doi încheiară discuția, iar Isit intră în clasă, toată un zâmbet. Ochii lui Silver rămaseră însă ațintiți asupra lui Heath. Când acesta îi prinse privirea, se blocă; rămase în loc, cu inima bătându-i puternic și simțea deja cum palmele începeau să transpire. Îi zâmbi. Fata însă ignoră gestul și se întoarse cu fața la tablă.

           Zâmbetul lui Heath pieri. Înghiți în sec, apoi, cu o ultimă privire aruncată spatelui adolescentei, se duse la cursul lui.

             Isit se așeză în bancă, iar domnul White își salută studenții, pregătit să-şi înceapă ora.

             — Silver, şopti Isit la un moment dat, când domnul White începu să explice un concept. Ce anume face o persoană să se îndrăgostească? întrebă ea zâmbind tâmp.

            Silver nu se uită la ea. Își menținu privirea la domnul White, care se plimba de colo-colo. Totuși, se gândi că Isit vrea un răspuns, așa că i-l oferi:

          — Hormonii.

            Fata se încruntă la Silver, nemulțumită de răspuns. Hotărî însă nu insiste, căci știa cât de imprevizibilă putea să fie creața.