Mă trezesc brusc din cauza unor zgomote puternice, care veneau din bucătăria noastră. Repede am coborât din pat sa vad ce se întâmplă. Ajungand acolo...l-am observat doar pe tatal meu care debea reusea sa se tina pe picioare .....Asta cred si eu la ce s-a mai distrat aseară. Ma duc din nou în camera mea pentru a mă duce la închisoare vietii mele.... liceul.
Îmi apuc telefonul și căștile aruncate anapoda , le azvârl în geanta pe care mi-o pun pe umeri îmi scutur hanoracul și sunt gata de plecare.... Plec emoționată de acasa fiindcă eu eram nouă în liceul acela. Ajunsa în fata uși liceului ma luase dintr-o data o durerea de cap ametitoare . Parca si universul îmi spunea să nu mă duc la liceul acela.
Încrezătoare apăs pe clanță ..și intrând acolo observ o grămadă de adolescenti care se uitau la mine de spui ca eram un gunoi în acel loc. În acel moment trebuia sa întreb pe cineva unde este clasa a-10-B. Întrebasem pe aproape toată lumea de acolo iar nimeni nu ma bagase în seamă . Am vrut sa înjur atât de tare încât să mă audă și Statuia Libertății și să își facă cruce când mă aude. Când eram pe punctul de a izbucni cineva cu o voce ușoară îmi răspunse la întrebare.....
Încetul cu încetul m-am întors și când am văzut cine era în spatele meu am rămas mută.. :
— Hei clasa a-10-B este în capătul culoarului! Îmi șopti
— Mulțumesc frumos! Spunându-i eu rușinată toata...
— Și incantat de cunoștință eu sunt Kay . Tu cum te numești?
Încercând să proceses întrebarea îi răspund atât de cretin :
— M..m... m.. m.
— Poftim!?
— Numele meu este Melanie. Îmi pare bine sa te cunosc Kay
— Și mie la fel Melanie
