Capitolul trei
După ultimele cuvinte din discuția noastră se sunase de intrare. Kay venise nervos im bancă și curioasa fiind de fire l-am întrebat :
— Ce s-a întâmplat!?
— Nimic doar că.......
Și se oprise brusc!
— Doar că ce?
— Anastasia m-a părăsit...
Era sa ţip de fericire dar când l-am văzut în ce stare era am spus sa ma comport de parca ţineam doliu.
— Îmi pare extrem de rău pentru tine. Chiar ești un băiat super ( și brusc m-am rușinat) .
Râzând îmi spune :
— Mulțumesc. Și tu ești o fata de treaba.
După câteva secunde profesorul intrase în clasa. Atunci aveam matematica. Singura materie de care îmi era frica. Și fix în ziua aceea trebuia sa asculte. Deschise catalogul încet iar eu ma rugasem să nu mă aleagă pe mine ( ca nu eram gata absolut deloc sa ma fac de ras în fata lui Kay) .
— Domnișoara Melanie este?
Eram gata să mă duc la tabla, sa ma fac de ras și după să mă sinucid.
— Da domnule profesor! Sunt aici!
— Bine ai venit la liceul nostru. Iti doresc mult succes deoarece este un liceu extrem de greu.
Pentru un moment răsuflasem ușor dar.. :
— Treci la tabla! Trebuie sa vad dacă ești pregătită pentru ce va urma în continuare.
Eram gata să mor......
