Capitolul doi
După mica noastră dicuţie ,,amoroasă'' mă îndrept către capătul culoarului pentru a intra în noua mea clasă. Intrând, observ un profesor care preda cu o lene de nedescris ora lui dar analizând mai bine l-am observat la un moment dat și pe.... da exact Kay. Și ghiciți ce...singura banca libera era lângă el.
Profesorul îmi spune nervos sa mă așez o data într-o bancă . Așezându-mă încep să-l privesc atent iar de fiecare data când întorcea capul eu mă prefăceam ca sunt ,,atenta'' la oră. La un moment-dat îmi spune :
— Hei! Melanie nu?
În acel moment știam că nu mai are nicio șansă dacă nici numele meu nu și-l mai aduce aminte.....
— Da! Kay nu? am spus eu cu o voce răgușită
— Da!
Când am început și eu să deschid gura... se sunase. Rămăsesem singura în bancă deoarece Kay se dusese la prieteni lui ( normal ...nu e antisocial ca mine ) . După câteva gânduri necurate o fata se apropie ușor de banca mea.
— Hey eu sunt Elena! Cred ca ești noua în liceul ăsta nu?
Uimită ca cineva chiar vorbește cu mine nu am mai stat pe gânduri și i-am spus :
— Încântată de cunoștința eu sunt Melanie. Da sunt noua în liceul acesta.
— Păi mult noroc......
— Cum adică?
— În acest liceu este foarte greu sa mai trăiești psihic . Adolescenti de aici sunt foarte răi și fac orice ca colegul / colega noua sa se mute de aici.
Ascultând toate astea m-am speriat puțin dar i-am spus așa :
— Nu mi-e frică de ei stai liniștită !
