Chapter 3 : La mine sau în garaj?

377 4 0
                                    

                

*Din perspectiva autorului*

                    -Oh,Justin..

                     Jamie trecuse de mult timp peste limitele oricărui gând de a se oprii. Voia pur şi simplu să stea acolo, în braţele lui Justin, în lumina amurgului călduţ, în mirosul uleiului subtil care se combina perfect cu parfumul bărbătesc creeând o aromă delicioasă. Totul ar fi continuat minunat dacă nu erau întrerupți de o blondă ce ridicase ușa garajului.
     - Să înțeleg că sunt numărul doi, nu știam că ești ocupat.
     - Iubire, stai la coadă dacă vezi că am treabă, a spus brunetul afișand un zâmbet pervers.
Acesta se întoarce spre Jamie cu intenția de a continua mica partidă de săruturi umede dar s-a retras. Știți expresia aia "Am rămas proastă", exact așa se simțea Jamie. Um.."Iubire"?, "numărul doi", "stai la coadă"? Nu găsea nimic amuzant în asta și nici nu voia să participe la jocurile tipului ăsta. Cine se crede? Se lăsase dusă de val și de hormoni, de câteva cuvinte frumoase și o sincronizare perfectă a timpului. La naiba cu apusul lui de soare, la naiba cu melodia aia pe fundal, la naiba cu mirosul lui de scorțișoară, la naiba cu zâmbetul ăla și la naiba cu el.
        - E okay, ești numărul unu acum. Nu e ocupat deloc, a spus Jamie părăsind garajul

~ Din perspectiva lui Justin~

Ce am putut să spun? La naiba cu Maya. Își făcuse apariția fix acum. Nu pot să cred că n-am oprit-o pe Jamie sau dacă stau mai bine să mă gândesc, mai bine că n-am oprit-o. Nu știu cum să spun dar nu s-a născut încă fata după care să alerg. Arată bine, mă atrage dar nu văd mai mult în momentul ăsta. Eram doar nervos și excitat deoarece rămăsesem cu ochii în soare. Am observat-o pe blonda mea preferată cum închidea ușa garajului lăsându-se lasciv în jos. Ea mi-a observat erecția ducând mâna fix în locul în care trebuia. Sincer, o voiam pe Jamie pentru că mă intriga foarte tare mai ales felul în care a plecat. Acum câteva minute ne sărutam de mama focului iar apoi a plecat imediat când a auzit-o pe fata mea. Nu e ceea ce pare, Maya nu e iubita mea. E pur si simplu una dintre tipele mele cu care mi-o mai trag din când în când. Eram frustrat pentru că mintea mea rămăsese la Jamie dar în același timp nu mă puteam supăra pe Maya când îi aveam sânii dezgoliți, proaspeți scoși din sutien, fix în fața mea. Nu m-am supărat nici când i-am apucat lacom dar nu pentru mult timp având în vedere că blonda se lăsa din ce în ce mai jos, desfăcând șlițul pantalonilor, lăsând doar săruturi umede. Mi-o imaginam pe Jamie, o luam razna. Am apucat-o brutal de talie și am trantit-o pe capota mașinii, începând să sărut cât mai multe părți goale lăsând urme de la baza gâtului pâna la linia chiloților pe care i-am dat jos cu dinții. Maya îmi gemea numele ceea ce îmi provoca o mare satisfacție. Mă întrebam cum mi-ar fi gemut Jamie numele sau cum și-ar fi arcuit spatele în timp ce mă duceam mult mai jos sau cât de udă ar fi fost. Fără să mai stau pe gânduri am intrat brutal în Maya făcând-o să urle de plăcere. Noroc că muzica era tare iar petrecerea abia începuse..

-

M-am îmbrăcat rapid după ce atât eu cât și blonda am căzut osteniți după mica noastră joacă, când să ies din garaj o aud vorbind.
-Iubire, ce zici să mă duci în seara asta acasă și să continuăm ce am terminat aici?
-Vezi să nu, ți-ai primit porția. Te sun eu altădată, spun în timp ce îi fac cu ochiul și îi zâmbesc ștrengar.
-Mă omori, iubire
Un lucru pe care nu multe persoane nu îl știu despre mine este că niciodată nu îmi aduc femeile acasă. Am adus o singură femeie acasă și anume fosta mea iubită, mai exact iubirea vieții mele. Femeia ce mi-a murit în brațe în urmă cu patru ani când boala aia nenorocită mi-a luat-o. Atunci a murit și o parte din mine. Nu am fost capabil să mai am sentimente față de cineva de la moartea ei. În primii doi ani nici nu am vrut, m-am lăsat cuprins în jocul mârșav al băuturii și al femeilor dar tot ce făceam cu ele nu făceam cu inima. Nu însemna nimic, nu simțeam nimic înafară de plăcere carnală. Mi-am petrecut doi ani plângând seară de seară când ajungeam acasă. Știam că nu e bine deoarece pe patul de moarte, cu ultima suflare mi-a spus că își dorește să fiu fericit, își dorește să o păstrez mereu în inimă ca pe o amintire dar să nu mă împiedice asta din a iubi din nou, își dorește să am parte de o iubire nebună ce mă consumă, își dorește să trăiesc pentru amândoi. Amintirea ei încă mă cutremură, sunt bine pentru că am acceptat într-un final și am încercat să îi îndeplinesc dorințele dar nu trece nicio zi fără să nu îi duc dorul.
M-am lăsat prins în gânduri și nici măcar nu l-am observat pe Matt care îmi făcea semn să vin spre el. Mi-am scos telefonul și am tastat repede.
Către Matt:
"Am rezolvat-o pe una în garaj și mi-a cam terminat cheful de petrecere dacă înțelegi unde bat. Îți las cheia sub preș dacă vrei să rămâi la mine în seara asta."

De la Matt:
"I-ai dat-o bine măcar?"

Ce idiot. Râd când văd mesajul și mă urc în mașină. Abia așteptam să fac un duș și să mă bag în pat. Eram atât de obosit, în plus mâine aveam de lucru.

-

Ies din duș și îmi pun un prosop în jurul taliei. Îmi șterg părul cu un alt prosop și privirea îmi pică pe geamul foarte mare din casa vecină. Mă frec la ochi crezând că nu văd bine..
JAMIE?! DEZBRĂCATĂ?

Jumătatea mea [+18]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum