În Umbra Trecutului

Capitolul 3

— Soon Hyun hai odată! Intarziem si ştii bine ca lui Tom nu îi place asta!  Tipă mama de la baza scărilor.

Mereu era vorba doar despre Tom.  Oftez, si ma conformez ordinelor.  Imi e asa dor de tata.

Ajungem în curand în locul în care se ţine evenimentul.  Toata lumea se uită la mine şi la mama, doar suntem fosta soţie şi fiica celui mai influent om din Coreea!

Seara trece fără prea multa evenimente importante, exceptând faptul ca Tom a baut de a stins într-un separeu împreună cu mama.  O să fie o seara grea..

****

Uşa se deschide cu un zgomot metalic şi încremenesc, mă pregătesc psihic. Cineva îmi aşează o patura pe umeri şi îmi şopteşte că totul va fi bine. După siluetă îmi pot da seama ca e un barbat, deşi soaptele şi atingerile îi sunt  delicate ca a unei femei. Își ridica o manecă lăsând la vedere pe langa o porţiune de piele și un tatuaj cu ideograme coreene care spune: "Fraţi " şi încă un cuvant incomplet. Mă ia afectuos în braţe asigurandu-mă că va ramane aici până va veni tata.

Mă gândesc de multe ori la episodul ăsta din viaţa mea,  la persoana care mi-a fost atunci înger păzitor.  Mă întreb cine era şi daca se gandește şi el la mine. De cele mai multe ori mă gândesc la el dupa coșmaruri, aşa cum fac si acum.

Respir sacadat fiind secătuită de puteri. Când am mancat ultima dată?  Ieri? Repiraţia incepe sa se domolească.  Inchid ochii plutind printre vise neclare.

****

Mă îndrept agale spre sala in care se preda cursul obtional. Inainte situatia era alta si impunea o anumita toaleta, acum nu ma urmareste nimeni si ma pot imbraca cum vreau.

Mai ca nu reactionez când îi vad pe Tess,  John si Emma in sala.  Ma asez intre John si Tess si astept sa inceapa cursul. Butonez distrata telefonul pentru a nu trebui sa port o conversatie cu vecinii.

Usa se deschide la perete cu un suspin facandu-i loc pentru a intra lui Severus,  imbracat in pantaloni de costum si un plover gri sub care are o cămaşă albă.

Ziua se anunță una dificilă,  senzatia de Déja vu mă atacă numai decât,  dar macar prezenţa sa mă mai liniștește într-o oare care masură.

Își începe cursul cu o voce joasă ce salta aproape nesimţit cu cât se afundă în lectie.  Toata lumea îl ascultă ţinându-şi respiraţia.

Mă holbez la el cu neruşinare. Efectele produse de prezenţa sa sunt la poluri diferite. Mă face să mă simt agitată, senzatia de Déja vu sorbindu-mi toata puterea, dar mă linişteşte,  mă face să mă simt în siguranţă.

Sunt scoasă din gandurile mele de John care încearcă să-mi atragă atenţia. Când vede ca a reuşit face un semn subtil din cap spre biletul ce tronează pe mijocul foii din caietul de notiţe. Drept raspuns doar ridic din sprâncene. Desfac biletul şi citesc:

"Daca toate femeile cu părul scurt din Coreea ar arată aşa ca tine, aș deveni un sultan cu un harem imens"

Micul bileţel reuşeşte să mă facă să mă simt bine. Ridic privirea zâmbind spre John,  care îmi face cu ochiul amuzat. În secunda urmatoare, bucata de hârtie îmi e smulsă din mâna.

Severus se uita la ea dispreţuitor şi pufneşte plictisit.

—Măi să fie Smith, încerci să cucereşti ceva?  Ne vedem după curs Song!

Las capul în pământ simţind cum îmi iau obrajii foc. Cât de enervant poate fi!

Restul cursului trece pe nesimţite,  fără vreo altă remarca din partea sa.
Studenţii dispar rapid,  în sală ramânând doar eu, Tess ,John şi Severus care își face de lucru cu niște foi.

Tess pleacă de abia după ce o asigur că totul va fi bine. La scurt timp o urmează şi John ce mă anunţa cu un zâmbet cald că mă va aştepta la intrarea facultăţii.

După ce se urneşte şi Severus pornesc agale spre biroul său, pregătindu-mă de furtună.

Bat la uşa,  nu primesc un raspuns imediat. Severus se află la birou şi scrie energic.

—Ia loc şi aşteaptă! Mi se adresează fără să ridice ochii din foi.

Mă asez pe canapeaua aflată într-un colţ studiind biroul domnului profesor. E neobişnuit de mare pentru un birou și frumos decorat, în tonuri de gri şi alb cu piese de bun gust. Pe peretele opus canapelei, pe toata suprafaţa, sunt asezate rafturi cu cărţi,  o colecţie impresionantă,  la care încep să mă holbez.

— Ai terminat de holbat?  Mă întreabă tăios.

—Da!  Îmi cer iertare! Îngân precaută.

—Ție ori îți place să mă calci pe bătături ori faci asta cu un scop. Ar mai fi o varianta, pura prostie, dar n-o luam in considerare pentru ca ai absoltiv o facultate cu pretenţii, deci ce urmăreşti?  Contiunua ridicandu-se şi venind în faţa mea.

Între timp, am facut şi eu acelaşi lucru pregatindu-mă sufleteşte de ce e mai rău.

Se apropie de mine și mai mult,  rămân pe loc pana când aproape că se lipește de mine. Precaută mă dau înapoi, aproape lipindu-mă de ușă. Liniștea a fost inlocuita de interjecțiile hienelor gata de atac, imagini vechi îmi revin minte. Cu toate astea senzatia de Déja vu nu m-a părăsit.

—Vrei oare să ţi-o pui cu cel mai puternic dominant de aici?  Vrei bani sau doar o aventura?  Își continua monologul.

—Nimic din toate astea! E doar o neîntelegere la mijloc şi atât!  Îmi cer iertare!  Îngân speriată.

Totul se produce foarte repede.  În următoarea secundă e lipit de mine. Are o sclipire ciudată în ochi.  Aș minţi dacă aş spune ca nu e atragător.  E mult mai înalt decat mine,  dar dacă mi-aş întinde mainile i-aş putea atinge părul.  Căldura corpului său mă mai linişteşte,  dar invers proportional, bătăile inimii cresc.

Își asează mâna sa mare pe faţa mea și închide ochii. Ce naiba se întâmplă aici?  Ce are de gând să facă? Zeci de imagini se derulează în faţa ochilor. Încremenesc din cauza spaimei ce pune stăpânire pe mine. Îmi atinge extrem de ușor buzele și se retrage la fel de repede cum a și venit. Icnesc de surpriza privindu-l confuză.

Mă priveşte cu un dispreţ crud, pare scârbit.

—Mi-ai demonstrat destule fato!  Cară-te! Suipă plin de venin.

Îmi ia cateva secunde bune să procesez totul. Inima parca se obrește odată cu timpul.  De ce face asta? El s-a dat primul la mine.. Doar nu crede ca am vrut şi eu să-l sărut.. Încep să tremur,de nervi, de surpriză de stres.

—Care naiba e problema ta? Tu, tu te-ai dat la mine!

Reuşesc să mă adun cumva şi să plec de acolo cu coada între picioare. Nici nu îmi dau seama ca mă ciocnesc de cineva până nu-l aud că mi se adresează:

—Hey Soo Hyun! Ai grijă! Te poţi rănii!

Recunosc rapid timbrul vocii ca fiind cel al lui John şi mă scuz imediat.

—Pot citi pe fața ta ca a fost naşpa treaba şi ca eşti şifonată.  Deduce acesta imediat.

Drept raspuns tot ce pot face e sa-mi cobor privirea.

— Propun să ieşim undeva pentru aţi ridica moralul puţin! Propune zâmbind

—Nu ştiu ce să zic John! Nu mă simt prea bine. Îngân dorindu-mi să ajung cât mai repede a casa pentru a plange şi fuma o ţigare.

—Hai Soon Hyun! Nu muşc,  o să vină şi Tess! Stăruie

—Bine bine! Cedez!

—Super! Ne vedem la 6 la cafeneaua din colţ!