Pe o veche stâncă neagră
Un corb măiastru s-aşază
Suspinându-şi a sa tristețe,
Prin ale vieții cețe.
Capul i se-ntoarce-ncet
Corpul fiindu-i mângăiet
De bocetul de jale
Ce se aude-n vale.
Valea-i străpunsă
De viața neajunsă
Înjunghiată-n coastă
De femeia cea proastă.
Mâinile-i înconjoară
Trupu' ce-o doară.
Lacrimile-i fierbinți străpung
Corpul de suflet ciung.
- Zvârle pruncul nenăscut!
Corbul croncăne tăcut.
- Zvârle pruncul omorât!
Corbul plange zămorât.
Ceru-n două se despică,
Moarta fiică-și ridică.
Trupul viermilor rămâne
Ca al mamei ei bătrâne.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
CITEȘTI
Rămăşițe
PoetryVolum de probabil poezie. Un doliu și o petrecere în același timp... Dar în versuri!
